Un bilețel pe sub ușă

Libertatea supremă sperie de să cacă ființa umană pe ea în tot absolutul ei divin

În toată splendoarea matricei pe care a dat-o omului după chipul și asemănarea sa cineva

Cred că Dumnezeu, indiferent de numele Lui, a greșit când a pus legi

Cu sau fără ele lumea tot bâjbâind trăiește

Și-a construit un sistem de viață bazat pe dogme și schimburi cultural-comerciale

Libertatea absolută le acceptă pe toate dar trezește teamă

Sau nevoia de a te baza pe încredere

Ori asta aproape a fost anihilată între oameni

Să ai încredere în cineva e lucru mare azi

Iar de lucruri mari nu avem nevoie

Pentru că le avem pe cele mici, iar specia e și ea mică, așa că să nu visăm mai mult

Bă, s-a tot zis să te cunoști pe tine însuți/insăți,

Bă, dar ți s-a zis degeaba

Nu hainele tale – adică religia ta, credința ta, culoarea ta socio-economică, politică,

Nu mașina ta, nu casa ta, nu corpul tau, nu toate astea, pe care vedem sus, le poți schimba oricând

Dacă ai suficienți bani și/sau suficientă minte, nici prea multă, nici prea puțină,

TU

Bă, animalule sau animalo, trebuie să îți dai seama de cine ești în interior

Ce animal, ce specie, ce rasă, cu blană lungă sau scurtă, cu pene, cu gheare

Adică ești dulce sau amar, romantic sau idealist, pragmatic sau realist, cum vezi lumea, cum ar arăta viața ta dacă posibilitățile sa o faci cum vrei ar fi nelimitate, cum te-ai comporta dacă ai fi fericit,

Dacă lumea pe care ti-ai imagina-o în toată libertatea ta ar fi bună sau rea

Dacă ar fi rea, de ce ar fi așa? Ce handicap, ce complex te urâțește?

Dacă ar fi frumoasă, de ce așa? Ce calitate, ce lumină există în tine de te ajută să desenezi lumea în felul acesta?

Și multe altele

Poate așa ai ajunge să înțelegi că animalul e de fapt Om

Omul e dat să fie creator, făuritor,

Iar că azi toți ucidem și distrugem fără vreo distincție

Țară, apă, mare, sat, oraș, vieți omenești

Totul pentru a ridica mici cetăți individuale și slăbănoage

Într-un punct lumea nu va mai avea de unde lua

Așa, pe drumul ăsta, al hoției, al jocului hoțul și prostul , om versus Dumnezeu,

Calea se va închide în ea însăși și va dispărea

Iar asta poate să arate la fel de tragic ca în filme

Știu nu se va întâmpla în generația asta, poate nici în următoarea și tot așa

Dar într-o zi ...

Bunici aveți nepoți, parinți aveți copii, copii aveți prieteni și oameni pe care îi iubiți

Iubirea ar trebui să fie î boală incurabilă

Unde te trezești, omule, să închizi viitorul cuiva în nas? Sau să îi răpești avutul? Să-i ataci liniștea și seninătatea vieții lui? Cine, unde, e atât de drept încât să ceară închinare fără să spele el însuși, cu toată smerenia, picioarele celor mai mici ca el cum a făcut Iisus odinioară?

Legea nu e un om. Legea e forță, e un principiu de funcționare al universului, a cucerit haosul primordial dintr-un motiv și tot din același asta nu se va schimba niciodată.

Lăsați orgoliile infecte pentru infecții. Oamenii nu sunt infecții și nici nu ar trebui să fie. Pentru astfel de boli omenirea a găsit mereu drept soluție războiul, măcelul, genocidul și dacă tot nu s-a făcut curat așa, înseamnă că boala e în altă parte sau că, oricum, nu se tratează așa.

Viitorul atărnă slab, nesigur de un capăt de generozitate

Și de înțelegere că cei mici trebuie să se ocupe de cunoaștere, de știință

Ca de o sursă de viață

Să construim, să ne îmbătăm cu bucuria de a fi făcut ceva semnificativ și frumos, să ne iubim, să fim prieteni, să ne zâmbim, să nu mai încercăm să parșivim pe alții, să nu îi mai urmărim când se mută de ici colo, să nu mai facem altora necazuri și să nu le mai dăm bătaie de cap aiurea

Să fim simpatici, să gândim, să colorăm idei și să le croim hăinuțe din realitate, să fie cald și plăcut în jurul nostru

Chiar suntem liberi, putem iubi pe oricine, putem fi ce credință vrem noi, doar să fim fericiți și să răspândim viață și fericire, iară nu moarte și răutate

Niciun Dumnezeu nu e tiran, dacă e ceva e un tată, un frate, și în orice loc ne-am duce nu cere decât dragoste