motive pentru a (nu) evita stilul

...Cred că, mai întâi de toate, acesta este un text de atitudine, poate (și) de aici tenta moralizatoare din final (nimic peiorativ aici).

...E pe placul meu echilibrul dintre "culoare" (tropi/imagine) și denotativul din spatele umor expresii pe care, inițial, am avut tendința să le cataloghez "artistice".

...Nu pot să dau enter până nu-mi exprim admirația pentru comparația de aici:

"respiri deasupra morților cu voluptate.
cum ai respira când e ger deasupra
unei oale de pământ cu vin fiert" - dimensiuni atât de bine surprinse...

părerea mea, domnule Agheorghesei, este că "artisticul" care se adresează "nimănui", precum și acela care (se) pretinde că este scris "pentru sine", dar pe care autorul nu îl distruge în urma exprimării (indiferent de motivație, de regulă patologică), mai mult, se (auto)propune sinelui celorlalți este forma supremă de ipocrizie artistică; una care depășește degradant pe aceea a operei elaborate exclusiv tehnic; dar, desigur, aceasta este părerea mea, nu am pretenția că toată lumea trebuie să gândească la fel; mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre; dacă memoria nu îmi joacă feste, întâiul.

[sper că citești (și) acest text] am încercat să redau mai sus, "în mic", ce înțeleg prin act teatroetic, prin poezie monologabilă; pentru o viziune de ansamblu, dpmeudv, adecvat ar fi un decor alb-negru, boem, cu o podea acoperită în întregime cu mormane de cărți; pereții, de asemenea, tapetați cu schițe în creion, cărbune (este importantă imaginea de sufocare, suprasaturare prin artă), așezate pe suporturi rotative și care, prin jocuri de lumină și umbră să redea diverse perioade ale zilei; o masă modestă plasată (nefiresc) în dreptul ușii, ca și cum utilitatea la care servește (hrănire sau exprimare artistică; precum și singurul somn: cu capul pe blat) s-ar face între veniri și plecări; ușă care, privită din interior, este forțată periodic de cineva sau de ceva să se deschidă; iar personajul, care ține permanent ușa cu piciorul, să monologheze acestea cumva "pe fugă", în criză de timp; dar cu pauză mare între "strofe", ca și cum orice idee nouă ar fi o amânare a inevitabilului; un răgaz. posibil ultimul.

nu mi-a placut acest text. de cele mai multe ori nu simt nevoia sa ma explic dar acum, pentru ca stiu ca sunt asteptate o sa scriu cateva randuri.

- lipsa ritmului, a fluiditatii, multitudinea sincopelor apoetice. de obicei sincopa iti da ocazia sa respiri, aici se asaza ca un nod in gat.
- lipsa de originalitate a unor constructii (rutina inseamna moarte, inima ca un nod in gat) sau lipsa de originalitate a altora (salvându-te de la/a revărsa asupra celorlalți mizeriile/ de care te-ai umplut - asta am tot auzit-o si pe la prieteni iar citind pe alții./când mai credeai că te vor salva - e una dintre temele suficient de abordate in literatură.
- lipsa de idee interioară, de imbogatire in strofele care încep cu (te joci) și respiri deasupra morților. eu personal n-am gasit nimic care sa imi aduca vreun surplus de idee sau de emotie.
- dorinta excesiva a autorului de a transforma orice experienta comuna sau personala in act artistic. ce ar trebui sa inteleg eu din faptul ca pe Vasile Munteanu il chinuie dorinta de a pune in echilibru o carte pe o unghiera. cu ce ma aleg eu din acest echilibru si ce semnificatie estetica ar putea avea acest act de echilibristica? plus faptul ca nu-i dai foc pentru ca exista nebuni care ar putea face experienta. eu n-am astfel de probleme de echilibru si in general ma feresc.
- aburul e un fel de sînge pe vatră: expresia e frumoasă in sine doar contextul in care se situează e cam aiurea. pentru ca acest abur vine ca o concluzie, insa premisele mi se par subtiri sau prost alese respiratie cu vigoare deasupra mortilor asemanatoare cu cea deasupra unei cani de vin fiert. daca in cazul vinului fiert intr-adevar trag cu nesat in nari, nu-mi pot inchipui insa cum as putea sa respir cu putere in preajma unor mort (ma gandesc la filmul lui Mel Gibson, Apocalypto, si-mi trece tot cheful) si tocmai de aceea mi se pare ca imaginea e irosita printr-o comparatie construita gresit.

Nu cred ca e nevoie sa mai spun altceva.
nu imi place si gata.

din greseala am scris de doua ori lipsa de originalitate, la al doilea argument.
corect ar fi asa: - banalitatea unor constructii (rutina inseamna moarte, inima ca un nod in gat) sau lipsa de originalitate a altora (salvându-te de la/a revărsa asupra celorlalți mizeriile/ de care te-ai umplut - asta am tot auzit-o si pe la prieteni iar citind pe alții./când mai credeai că te vor salva - e una dintre temele suficient de abordate in literatură.

atitudinea: (aproape) bărbătească; de ce spun că nu este una deplin bărbătească: trebuia să mergi și să dai cu barda în dumnezeu sub acele texte recomandate care nu ți-au plăcut, nu să te exprimi aiurea pe la alte texte; dar, mă rog, în final, ai acceptat mănușa, să-i găsim perechea:

i) "lipsa ritmului"; dacă ție ți se pare că este un text care are nevoie de ritm, înseamnă că unul dintre noi habar nu are ce este acela; mai mult chiar; eu fiind acela care l-am construit, garantez că are mai mult decât are nevoie un astfel de text; aștept să reafirmi că îi lipsește ritmul, să demonstrezi, air eu îți demnostrez contrariul; se așază ca un nod în gât; păi, nici nu trebuia să se așeze altfel (vezi s2v2).
ii) "lipsa de originalitate a unor constructii (rutina inseamna moarte, inima ca un nod in gat"; ii.1) aștept să îmi găsești exemplele similare, care să demonstreze lipsa respectivă; ii.2) confunzi originalitatea cu generalitatea (iar acesta este pt tine cel mai bun exemplu despre ce înseamnă "general"); despre prietenii la care "ai auzit-o", nu mă pot pronunța; prietenii mei la care aș fi putut auzi așa ceva sunt cu toții morți.
iii) că nu ai găsit nimic care să îți aducă "surplus de emoție" (cu bonuri de masă ai încercat?), a cui ar trebui să fie vina? că despre lipsa de "idee interioară" (mai ales că textul este însoțit în subsol și de exeplicații suplimentare, scuză-mă, numai un individ cu grave probleme de înțelegere ar putea afirma așa ceva); în fine, dar măcar o "idee exterioară" sau altfel de idee are?
iv) că nu încerci să găsești puncte de echilibru între ceea ce scrii și ceea ce exprimi, m-am lămurit; nu e vina mea că încerci acasă tot ce citești, vezi la televizor etc; cu atât mai mult cu cât observ că ai tendința să judeci cuvintele în sensul lor proriu.
v) "dorinta excesiva a autorului de a transforma orice experienta comuna sau personala in act artistic"; la asta nu-ți răspund; pt că la asta te dovedești meschin și neputincios; îmi reproșezi ceea ce eu ți-am reproșat (citez din memorie): că te crezi genial și găsești de cuviință să ne comunici tot ce îți trece prin cap; oricum, după cum vezi, îmi dau silința să transform și experiențele tale în act artistic (în felul tău, ești simpatic).
vi) wow, ai văzut Apocalypto! e ceva; nasol e că asta te împiedică să vezi un anume tip de decantare (dacă ai putea analiza raportul) pus sub raportul identității; că eu nu pot să respir aburul morților (pentru cultura ta generală, oricum asta faci) pentru că tu ai văzut Apocalyto e ca aia din Moromeții: "- Și ce facultate ziceai că e aia, mă Ilie?!". " - Nu știu, da cică nu îți dă voie să bei..."


nu îți place. înțeleg. dar, sincer: erai în avantaj dacă spuneai doar atât; chiar ai probleme în a defini și argumenta.

la fel de sincer: mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.

și o recomandare: când mai postez, nu mai bate apropouri aiurea, că poate nu citesc la șaua respectivă și nu pricepe iapa care trebuie; sau poate citesc; și uite ce se întâmplă.

de adaugat. poate doar de precizat ca de altfel pe mine nu ma intereseaza persoana sau poetul Vasile Munteanu. si nici textele lui si nu bat nicio sa, pentru nicio iapa. aici am citit niste texte recomandate iar asa zisele aluzii nu-s de fapt aluzii ci doar pareri personale fata de un text pe care il cred net superior celui de fata dar si fata de altele publicate sau remarcate in ultima vreme pe site. in concluzie am impresia ca VM se crede prea important daca imi spune ca fac aluzii special pentru el prin alte subsoluri. si daca uneori imi exprim o parere pe un text, fie el scris de VM sau altcineva este in virtutea libertatii tuturor membrilor sitului de a-si exprima o parere libera pe toate textele care permit comentarii.

nu este vina mea că, atunci când afirmi ceva, nu ești capabil să înțelegi și latura complexă a respectivei afirmații; implicație - sau cum vrei s-o numești; nu te-a acuzat nimeni de premeditare (deși pasul până acolo, judecând după ultimele reacții, nu doar acestea de azi, ar fi lesne de făcut), doar de culpabilitate; dacă mă cred important? da. așa cum și tu te crezi. cum orice om se crede. dar nu ți-aș da locul în autobuz. motiv pentru care și eu mi-am exprimat o părere vizavi de analiza aiuristică față de un text; reține, nu spun că textul respectiv nu merită apreciat; dar nu bătându-ți joc de aceia care citesc; sau denigrând alte texte; sau activitatea unuia sau a mai multor redactori; situație în care puțin îmi pasă ce părere ai tu despre mine.

...antidotul rutinei". O lozincă prăfuită scrisă cu creta pe hârtie roșie, tâmplarii care lucrau în atelierul acela uitaseră s-o dea jos, piunezele care o țineau pe perete ruginiseră oferind privitorului inexistent un aspect a ce va să zică...rutina.Autorul poemei oferă cititorului o listă de stări și considerații. Mizeriile sunt ale altora "te-ai umplut (de ele) citind pe alții". "Rutina înseamnă moarte chiar dacă vei continua să mănânci". Eventual să...respiri.Dar, tentația "respirației" deși interzisă se produce, aș zice deasupra unor teritorii intangibile prin "modă". Poetul se plânge de prea multa mediocritate pe care-o vede șarjând și în calea căreia stă ca un pieptene.

aveți dreptate; de ce cred asta? pentru că, atunci când nu e virilă (până la vulgaritate), poezia este un fel de fereastră la o firmă de pompe funebre; prin care, cel puțin o dată în viață, nu ne putem înfrâna curiozitatea de a privi; cum ne-am putea abține când acoo este singurul loc în care, datorită expunerii, coșciugele sunt aliniate în poziție verticală; și nu are rost să ne amăgim: "poezia virilă" sfârșește la fel; e o problemă de timp; sau, ca să dau o notă pesimist-metafizică, de durată.

mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.