diaconescu diana

Toamna asta O să plâng eu De dorul tău! toamna asta O să răman cu un gând De sus Rămas Pentru pământul Pe care calc Pe care Ai călcat! Toamna asta….. O să-ți rup eu cuvântul și o să ți-l

am cerut cerurilor să fie înalte și m-au ascultat! am cerut ascultărilor tale să fie terestre… și mi s-au supus! acum, dacă, am să-ți cer cu ajutorul gândului, niște

trântește-mi inima de pământ, și fă-o cioburi de ploaie și vânt, trântește-mi inima de ceva... de plânsul tău, de umbra ta!

Te iubesc Precum pământul Iși iubește stelele de mare. Te iubesc, Precum pomul Iși iubește fructul căzut De la piciorul sufletului Neinceput. Doare Acest mod de a iubi Impiedicat

Mi’e dor cu lentoarea iubirii, Cum îmi bei gândurile mi-e dor… de aerul calm al serii în care îmi umbreai zâmbetul asteptătrile când… iubirea dintre noi făcea curbe-n vazduh.. de prea

Iți simt Inima Si asta mă doare Că o știi Si ți se pare banal. Iți simt gândurile Si asta mă doare Ca…ard infernal! Ca un auz rupt Si în flăcări Iti simt golurile Puterea Si neștiința

eram eu, aerul, și o furtună de cuvinte printre trupurile noastre istovite, lovinde de șerpii uitării. și am căzut! mortal! devenirea noastră s-a prăbușit dintr-o dată cu tot

Sunt… O jumătate de gând pierdut Jumătate de coapsă tăiată O jumătate de neuron irosit pe gândurile negre Ale jumătății mele de zi înoptată Sunt.. O jumate de iris ars In înoptate friguri pe

Sunt, Un gând sporit Cu jumătate de nimic Sunt O gură de aer copt In întunericul speranței Sunt Un gând nociv Pentru…jumătatea mea De inimă Nocivă și fadă.

de atât putem fi siguri! de cei care suntem! de atâta putem fi siguri de cei... care ne-am întoarce iubind în pietrele din gând trecerile noastre plouând în întreceri de nori. ieri te-am

eram foarte un pic.... datorită ție eram foarte puțin în lăsatul meu de clipă în penumbră și gol. eram foarte sculptat desenată din firea lucrurilor și eram foarte... plutind nepereche și

Nu-I așa?? Cuțitul norilor Zace-n surdină și\'n lobul tău Ureche stângă Nerisipită Vag nătângă într’un abis?? Deci nu-I așa?? Ca viața-I singura Plăpândă... și noi dospim din ea Adânc

nu-i așa?? nu-i așa că dacă ți-aș da urletul meu înfășurat în coaste mi-ai înjunghia tăiș auzul de m-ar durea lobul inimii?? nu-i așa? că dacă ți-aș număra firele de nisip ars torid de

îmi place să mă regăsesc! la tine-n umbră... stau la pândă trei arce gânduri vechi pătrunse-n crupa milei de trei cești cu fiere și cu silă! îmi place…. să mă regăsesc! în lupta ta de du-te

mi-am crestat inima pe pachetul tău de țigări era acolo pe masa aceea și așa destul de-ncercată și subredă de amintiri! înăuntrul țigărilor ce le fumai, erau gândurile mele ușor rebele sau

te-ai ascuns. în buza păcatului meu, de moarte esti arc fără stele esti urlet în ziduri esti frânt. și-s deșarte ploile, fără cuvânt... sunt umbre aducătoare de moarte.

lasă-l așa... să plangă! de ce să-i reduci glasul? de ce să-i urmezi plânsul imprimat în travei nesigure de somn... lasă-l și dă-i frigul înapoi, pentru că... lucrurile în jurul

mi-au înghețat mâinile a suflet pribeag. mi-a înghețat trupul… a răcoare. mi’a înghețat gustul tău demult, uitat, și dulceag, A iubire. Probabil... Fără... Egal! Si fără De

spăl... fereastra de gânduri, și o umplu cu primavară. las visele, las ploile, sa îmi scurgă apusul printre rânduri, și scap primăvara în suflet. o scutur, o întreb dinspre cine vine și

am fost blestemată să fiu și să nu mă vadă nimeni am fost blestemată să dor și să doară tot blestemată să las liniștea cuvintelor să pască tăcerea, blestemată să tot!

Uneori, Ca să nu-mi adorm găndurile Stau trează , Să nu adorm nici eu, Uneori, Să nu-mi uit plecăciunea , Imi plec visele In ploi , furtuni mereu. Uneori, Ca să nu-mi uit spusele Stau

Mă dor acțiunile tale Cu arcuimea unui cui Implântat în ceafă Precum un arc Arcuit sub gânduri Precum o armă Impuscată-n suflet!\\ Mă dor în cele 4 rânduri… Fix spațiul dintre ele Si dor de

îmi place! îmi place...gândul tău nimic umplut cu fire de uitare... îmi place când mai stai un pic în palma mea aducătoare de liniști.... sumbru - solitare. îmi place când îmi spui

Eu vreau să colb, In întunericul orb, Eu vreau să gând, Intunericul strâmb, Eu vreau să merg Intr-un arc mult acerb.. Aș vrea să scund Un umăr cald, Sau plăpând. miroase-a ploi,