diaconescu diana

Ai inima la tine?? Te doare?? urlăa?? Din cauza mea?? Păi rupe-o și arde-o, url-oo, smulge-o scoate iarna din ea!

mi-au murit gândurile și ți le întreb ție, cum să prepar un sos de rouă, cu fericire, să trag fermoar, privirii grele de dinapoi și să-ți sărut mărgeanul gândului, păstrat în doi.

mi\'e teamă de: reculul din mine de zâmbetul tău obosit de primavara asta... de pulberile neizbucnite de forta aerului rece, proaspăt și pur mi-e teamă de cerul cu ochii lui mari și

tu, eu, noi, doi și tâmpla de fereastră. asteptări, gări, zbucium ales ploi marunte, în căderi repezi, și limita asteptării. te dor, te chem, te încunun cu inima deși tu nu ai! te

m-a pocnit fericirea... în nas, în ureche, și oleacă de inimă! m-a pocnit într-un zbor inedit urlându-mi o muzică a ploii concrete, îzbindu-se de viată. în urma pasului meu urlau și

mă dor gândurile înaintea pământului pe care-l calci... mă ard ne-ntrebarile așteptând sfioase dinapoia surâsului... mă dor ceasurile amare în care nu vii mă dor cu tot cu soarele ce apune

m-am trezit dintr-o dată cu inima care nu mai era a mea…. Cred c’o pierdusem… Printre fluturi. O păliseră bătăile Colorate De aripi în zbucium… Si au ne-pierit-o! m-am trezit dintr-odată

Mă deschid: Penumbră pentru surâs, Ploaie de martie’mbrătisat în iris și un glob spart de uitareeee… către tine. **** mi-e frig și mi’e încet să te adumbru… mi-e frică dintr-o floare să mai

sărut, triplul sărutului tău, și mă\'ncovoi triplul, mirării tale vehemente! sărut...triplul sărutului tău și...mă mir, de dublul bătăilor tale de inimă, la pătrat!

traiește-mă dar... traiește-mă odată! ca să te cânt, ca să te-adânc, ca să te eu!

dacă iubirea-i perfectă, dacă lucrurile cer timp, dacă răsăritul doare, dacă îngerii există, dacă viața rămâne in urmă, dacă , tu dormi și eu rămân de veghe, deci dacă toate

Mâinile mele sunt vii.. Atunci când Te desenez pe tine, Când îmi umplu palmele de culoare, când Te descânt în suflet, Mâinile mele, Sunt vii. Si ele…. Mai mult ca probabil, Că

fă-mi secunda praf, și aruncă-mi o palmă peste iubire. ca să mă des-gând, ca să mă descânt, ca să mă desculț, de tot, și să fiu, Fiire!

am vrut sa fiu sunet ca tu să m-auzi, aproape. am vrut să fiu flacără, ca tu să mă vezi, încet! am vrut să fiu zbor, pentru ca tu, pentru ca eu.... sa ne-devenim, regret!

nu ai voie să cazi decat umbră! nu ai voie să cazi... din raza luminii din soare nu ai voie să cazi. trebuie să fii mare și flăcări. nu ai voie, să cazi, viața e

m-am hotărât să mușc din măr.... ca să otravă ție! m-am hotărât să mușc din culoare... să fiu noroc! m-am hotărât să mușc din privire.... pentru că m-am hotărât... ca să foc!

am un gât plin cu plâns de toamnă și ardere, de tine! am un gât plin și înnecat de rostul vietii! și-mi pasă uneori de vântul irosit din tine, și-i fum! și încă ceață!

Imi pot plânge ecuațiile’n altă parte Nu aici! Imi pot plânge Mestecenii privirii Oriunde Nu în tine! Imi pot ploua gândul Suferirile Si …căutarea de tine ‘napoia sărutului tău De

Tu, Un câmp de petale Decojite de miez, Eu un stol de fluturi Alergând după...

Mi’e dor de umbra ta In seara asra! Posibil nici să mai conteze Mi-e dor de gestul tău Umplând fereastra Cu aripa Iubirii mele treze!

Timpul trece Si iubirea’și cere timpii Secundele sparte în cuțite Zvâcnind uriașe Prin inimile noastre Răsucite în corzi de amurg. Timpul ne trece Vâjait Prin ureche Si’mi curg Ciudatele

m-am trezit de dimineață cu trecutul tău în urechea mea stângă! miroseai ca atunci a primavara udă și a iubire crudă mușcat-adânc adânc din mine. eram privire erai vânt ce-ți povesteam

nu mă lua, de mâneca visului, abrupt invins... de crude realitați! lasă\'mi doar forma de umbră, a gândului tău indecis!

mă duc cu lacrimile \'n plimbarea gândului pe chipul tău! îmi pun inelele visului pe perna somnului si\'mi plimb surâsul amestecând cu totul chipul tău! îmi plimb îmi port îmi pas... în