diaconescu diana

Nu, nu mă mai doare, am spus! și am rămas cu frigul din casă Si cu o tăcere@! A ta! Nu, nu mai îmi doresc nimic în plus Doar forma rotundă A absenței tale Plutea! Nu, nu mai îmi doresc

Nu-I așa?? Cuțitul norilor Zace-n surdină și\'n lobul tău Ureche stângă Nerisipită Vag nătângă într’un abis?? Deci nu-I așa?? Ca viața-I singura Plăpândă... și noi dospim din ea Adânc

m-am trezit de dimineață cu trecutul tău în urechea mea stângă! miroseai ca atunci a primavara udă și a iubire crudă mușcat-adânc adânc din mine. eram privire erai vânt ce-ți povesteam

sărut, triplul sărutului tău, și mă\'ncovoi triplul, mirării tale vehemente! sărut...triplul sărutului tău și...mă mir, de dublul bătăilor tale de inimă, la pătrat!

dacă iubirea-i perfectă, dacă lucrurile cer timp, dacă răsăritul doare, dacă îngerii există, dacă viața rămâne in urmă, dacă , tu dormi și eu rămân de veghe, deci dacă toate

Tu, Un câmp de petale Decojite de miez, Eu un stol de fluturi Alergând după...

Uneori mi-e somn. Uneori mi-e soare Uneori îmi ies pașii afară din sandale Uneori…îi trist Uneori întuneric Uneori te doresc uneori însa nu uneori îmi place ceața asta deasă… neclaritatea

dorință aș vrea așa în pasul nopții să \'ți pun in somn un gând amurg aș vrea să\'ți curg în pasul sorții un dor demult din care curg... aș vrea din somn să nu-mi traiască decât un

astă noapte am visat ca îmi tăiai lumile: în două: pe-o coală de rouă îți asezai tacticos , iluziile. și inimile noastre amândouă le păzeau . astă noapte mi-ai tăiat lumile cu un cantec

sunt un gust de scorțișoară, amară, cu gust de culoare din inima ta. sunt un gust din adevarul tău picurând peste suflet sunt...un fum de praf peste suflet plutind...peste norul zilei de

mi-am luat un buchet de flori și l-am așezat pe masă respir din când în când de\'un dor ne\'aiurit.. prin casă! mi-am luat un gând l-am așezat așa...doar prea curând pe\'o coală

am o stare de tulpină ruptă de la radacină am o stare de tăcere ruptă de la înviere am o stare de podea ruptă, din mișcarea ta. am o stare de felină prelingându-se calina; în suspans,

trăiesc din puterea ta ca un mic soare topit în privirile tale reci amurgând peste lume petrec în priviera ta mici timpi printre poteci de nume, asteptând uimirea de fluturi în zbor catre

Redresorul de vise verzi, perpendicular picate Peste somnul meu în somn… Tăcea redresându-mi Golul durerilor ce dorm.

azi, am un pas stâng, un umăr verde și-un măr gând azi...am o ușoară privire\'napoi pe culmea de gene lovite și moi azi...am o cădere, ușoară și stângă în inima dungă în gândul noroi!

cred, că te iubesc ca atunci când băteau clipele extrem de lungi, în aplecarea lor peste urechile iubirii. cred că te iubesc ca atunci, când nimic nu răzbătea dincolo de șoapta ta când

liniște: liniște în flori și-n dungile de deasupra pervazului. liniște în clădirea noastră. dar liniște arzând, prea grăitoare, liniștea asta, prea coaptă, în susur de măr

gând te-ascut în toamna dimineții cu pași de nicăieri aduși te-ascut in pașii realității cu friguri mari... cu doruri mici.

Când te iubesc... In sensuri încurcate și... când te iubesc In criză de idee Când te iubesc... Astept din...altă parte Un răsărit pe frunze galactee Când te iubesc Iți torn un strop de

sunt... un singur pas spre tine sunt un singur pas spre vis sunt o singură privire dinspre tine... spre abis. sunt o aripă întreagă de surâs și-apoi de vis, sunt o îmbratisare pală de

Sunt.. Secunda de nisip In orașul interzis Sunt secunda de rouă Pe lacrima ce plouă Sunt…. Urechea de oțel Din durerea către el Sunt O umbră O culoare O brățară de argint Pe umărul

ești departe nu mai apuci tu pe mine să mă mai strigi... pentru că, pur și simplu... nu o să mă mai ajungi, întelegi?? ești departe! în lumea realitatii? în lumea gândului?? nu știu!