diaconescu diana

mi-a revendicat cumva inima, iubirea, și iubesc. De la inceput! cu toată ființa Cu toată durerea. Imi re-iubesc originile Ceea ce am fost Si doream sa devin Părinții Si pe mine în

Nu, nu mă mai doare, am spus! și am rămas cu frigul din casă Si cu o tăcere@! A ta! Nu, nu mai îmi doresc nimic în plus Doar forma rotundă A absenței tale Plutea! Nu, nu mai îmi doresc

Arcuiește-mi mirarea Din zâmbetul tău, Peste pașii mei Incet rostogoliți. Arcuiește-mi Plânsul Din ce în ce mai greu Peste moartea Peste speranța Peste visul acela Ca …vom fi iubire

Vreau secunda ta Să mă inunde de tot Vreau izvorul ploilor Din tine Vreau războiul amurgurilor Demult de tot, Vreau berile pline! Si spumegând fericit Intre mine și tine. Zâmbetele

Vreau buza mea, Să îți sărute orizontul, Dimineața. Vreau palma mea, Sa-ți redea puterea De a-mi opri secunda Peste inimă. Si apoi plecarea Din sărutul meu, Sa-ți dea, Urma

Visez un castel strâmb De poveste albă! visez acea ziua aceea când Imi vei turna tu verde în paharul cu zâmbet, remușcând alb peste suflet! visez, sa fac rost de eterne remușcari care

Dorul tău E la mine și doare Dorul meu Nu mai e la nimeni E mort Demult. Dorurile noastre Cred ca s-au întâlnit Nu noi!

La mine, In centrul inimii Ești doar tu! Tu și o privire Aruncată ciudat Cu demisecunda Aruncată’napoi Denivelat! Sau înainte Inaintea cunoașterii De dintre noi. E desenată Culoarea Cu

Am încet Un singur gând Care mă duce către tine Si-l simt fumând O părere…. Unsă cu miere Si’apoi cu plâns. Poate Am ars-o eu Incet , Iluminând o urmă Impăcată Ce delimita Distanța

eu, dacă nu e soare, nu exist! dacă nu e zapadă, nu ies fluturi dar dacă\'nfior tu ești trist și prin ceruri te scuturi. dacă taci sunt un gând dacă nu, sunt pâmănt pămantul

Cuburi de privire Sângerand pătrat Pleduri de hârtie Scaune și’un pat! Trei file de carte Rupte de povești Imi aduc aminte Azi că nu mai ești! Trei Frunze uscate Trei flori la presat Imi

Ești o gură de aer distilat In nervii mei cenușii Esti o undă amară de Tipăt Peste distanța Până la păcat. Esti o brumă vagă de adevăr Până la capătul răspunsului Pe care’l cauți! Eu

m-am împăcat! m-am împăcat cu sufletul tău cu unirea cu fulgii cu unirea fulgilor cu ei înșiși născând în zapadă atenția mută a inimii nude. m-am împăcat cu sufletul meu, cu sufletul

Mă uit cum ninge și tac Mă unesc cu fulgii Si–i iubesc pe rând In goana lor De după iubire. Mă unesc cu fulgii și tac In goana mea In gândul meu In goana gândului meu De după…. De

Cumpăr cer, Fără stele Doar senin. Cumpăr lacrimi, Amare, să le dau de pomană Si vin! Cumpăr și niște soare Si-o lume normală Din care să nu străbată Nici o vocală. In afară Prin pereții

Sunt Un pumn de nisip Aruncat în ochii Ființei mele, Nedepășit Decât De immense valuri murdare Si grele Sunt…. Un abis curat De dureri indecise Albastre Si verzi, Sunt Un

îmi învârt sulițele memoriei în timpii tăi. și ascult fără năvală vântul nemirărilor de-atunci. îmi învârt... sunetele de pace și de câmp cu maci înfloriți de durere privind dinspre

Inima ta E ca o cameră rotundă Fără de muchii. E o cameră plină cu minute Imbrătișấnd aerul Pe șoptite. Inima ta… Neprielnică Distanței dintre... Visează la marea Mirărilor Din toate

eu cred ca toti avem, un cer al nostru. sub care ne e scrisă ora la care putem iubi.și noi l-am avut. era o toamnă frumoasă, pe-atunci și încă vacanță. fusese un an plin cu inerții. se mai intâmplă

Am trecut de suflet, Si’am ars la‘ntâmplare Iaduri de neiubire Duse la altare Supspendate de timp. Am trecut de suflet... demult! In istoria nedesăvârșirii Absolutului gând. Si-mping peste

eu, am vârsta trupului tău pentru că mi-ai dat-o mie. eu, am vârsta mirării tale, pentru că eu nu mă mir niciodată. eu te am pe tine păstrat pentru totdeauna în inimă pentru că, pentru

sunt ceruri mai înalte decât ale tale! și sunt ceruri ce merită așteptate. îmi scurg din aripi printările goale întinse pe spate. curg aripi postate-n tulpine adânci și lugrube. curg

pe scara aceea așa elevată a stărilor, n-o să mai ajung niciodată! pe crengile acelea ale unui arbore de vis nu o să mai mă înalț nicicând. pe sub soarele acela pitic și vesel nu o să

m-am întors, în livada aceea cu ploaie și cu fluturi de cumpărat! m-am întors iar, din livada aceea cu stele mici și luminoase din care eram copil cand am evadat! m-am întors