centrul inimii

La mine, In centrul inimii Ești doar tu! Tu și o privire Aruncată ciudat Cu demisecunda Aruncată’napoi Denivelat! Sau înainte Inaintea cunoașterii De dintre noi. E desenată Culoarea Cu dinapoia privirii Mâinilor De dinapoi. Bună seara inimă, Am zis! Si vântul mi-a rasuflat într-o parte a mirare, filele din carte și s-a umflat în frunze și-n șoapte exasperate! Ce?? Iar iubești>? Te-ai îmbătat De cuvintele Bărbatului? Nehotărât Sau ....ambetat de clipă? Wake up! mi-au zis pe rând vântul, istoriile, sau gurile rele în modul cel mai civilizat. Să mă trezesc mi-am spus? Ce-am oare… De câstigat? Si cui îi pasă De centrul inimii mele Cu-adevărat?? Dacă nu mie? Dacă nu visului frustrat Din mine însămi? Neizolat de toate pierderile Universului. Si-atunci Așa te-am păstrat. Si mă simt Fericită In gândul Gândului meu amorțit De tine De spaima că existi Sau ca esti bine… m-am agățat de imboldul ăsta al inimii ne-arcuit în săgeata gândului, plutitor istovit. mi-e bine cu gândul meu mereu odihnit în tine, în arcul inimii tale etern arcuit. mi-e bine ! și mă\'ntreb, cât oare te merit??