Poezie
Glasuri
1 min lectură·
Mediu
Clopotele acestea sunt făurite din carne,
gem la atingere,
nu urlă când cheamă.
Dintre coastele mele se preling sunetele lor sfărâmate
de teamă,
se aud rostindu-și numele cu o voce aparte:
...clopote sparte! ...clopote sparte!
Doar Clopotarul,
Bătrânul,
le știe felul de-a fi.
Se arcuiește de spate cu toată puterea dumnezeirii,
le mânuiește cu milă,
trage din ceruri spre mine lumină.
014.325
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Paul Bogdan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 61
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
Paul Bogdan. “Glasuri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/paul-bogdan/poezie/14105681/glasuriComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Bătrânul,/ le știe felul de-a fi./ Se arcuiește de spate cu toată puterea dumnezeirii,/ le mânuiește cu milă,/ trage din ceruri spre mine lumină."
frumos! o chemare a luminii!
mi-a plăcut cumințenia întregului și tenta dată la ceas de sărbătoare
aprecieri!