Decupaj

Atat de mult mi-a placut (of, ce cuvant vulgar!) aceasta asemanare, pumn mitraliera glont filet brat, sa zicem ca nu va trebui sa ducem razboiul pana la ultima batalie Pane?
Bobadil.
P.S. Aici aduc argumentul meu, in peseu, poemul lupta ca sa castige o batalie demult pierduta... ce poate fi mai fascinant?

Pentru forța din iamgini, pentru traslația dinspre eu spre autenticul sine, acre elimină tipare-clișee, printr-o luptă cu primarul, până la devenirea a ceea ce ești: \"așa cum ajungem toți bărbații care am luat hotărârea de a ne naște\". Reîntors în paradoxuri - \"Cu toate acestea pumnii îmi sunt încă înfiletați în antebrațe
și adânc înfipți în măruntaiele vieții,
făcând-o să icnească
la gândul că a avut nenorocul de a mă cunoaște\" - poetul își privește triumfător \"viața ca o pradă\", amintind că nimci din prezent nu seamănă cu timpul în care era doar \"un glonț ca oricare altul,
căruia încă nu îi atârnă burta peste peștișorul de aur\" - deosebită imagine, inedită, mi-aș permite să afirm.

Cu admirație, eevidențiez și recomand textul, este dintre cele mai bune din ultimele 2 săptămâni.

Daniela