Despre poemul într-un vers

Se poate face poezie mare și cu vorbe puține. Lirica japoneză oferă tuturor o exemplară lecție de sobrietate și concizie pilduitoare iubire a frumosului din natură și om. Ducând până la ultimele lui consecințe „spiritul poeziei tanka și haiku”, Ion Pillat a creat un volum de Poeme într-un vers, precedat de un „cuvânt înainte” în care face următoarele considerații, valabile și pentru poetica tipic niponă: „Poemul într-un vers ar fi acela în care unul singur e scris, cel dătător de mișcare, iar celelalte rămân sugerate până la sfârșitul poemului presimțit. […] Poemul într-un vers nu trebuie confundat nici cu epigrama greacă, rubaiatul persan sau hai-kai-ul japonez.” La Paris, unde studia, Ion Pillat cunoaște poemele gen tanka sau haiku ale unor poeți clasici sau moderni, precum Horiguchi, Hagiwara, Sasazawara, Masakazu, Ietsujiro, Sivol Uko, Fujimura. În 1936, Al.T. Stamatiad publică primele haiku-uri originale în limba română. Tot pe atunci, Traian Chelariu pregătea pentru tipar prima antologie de poezie japoneză, tanka și haiku. Ion Pillat scrie poemele sale într-un vers și le tipărește. Aceste poeme într-un vers erau o replică românească la poemul apărut în Japonia și care avea să devină cunoscut întregii lumi. Între haiku și poemul într-un vers sunt și asemănări și deosebiri. Poetul Vasile Moldovan a prezentat la Festivalului Mondial de Haiku de la Constanța, în iunie 2005 referatul intitulat: „O replică românească a haiku-ului – poemul într-un vers”. Din acest referat reținem: „Pillat nu a împrumutat aspecte de estetică de la haiku. El a rămas la forma occidentală de versificație, folosind piciorul iambic și versul de 13 și 14 silabe. Noul gen este definit pe baza a două coordonate esențiale – concizia și unicitatea: «Un singur vers, născut, nu făcut, purtat ani de zile adesea inconștient, filtrând ani de patimi, rezumând în el versuri multe, nescrise, și atâtea fețe și locuri, să nu poată reda taina călătoare a poeziei redusă la unica ei bogăție de a fi goală și eternă... poezia ajunsă la o asemenea despuiere, dacă permite cititorului înalte delectări, îi cere în schimb o mai susținută și intimă colaborare. Pe cât poetul a scris mai puțin, pe atât cititorul este nevoit să citească mai mult... Un poem lung se poate citi mai repede, căci fiecare vers ajută la pătrunderea și gustarea celuilalt. Un singur vers se vrea citit mai încet. Scrisorile se parcurg iute, telegramele însă ne opresc.» Ca și la haiku, unde există practica citirii de două ori a aceluiași text, și poemul într-un vers impune o citire rară și o pauză pentru fiecare lectură. Este pauza care permite cititorului să ducă mai departe ideea poetului, să participe, în felul său la creație. La ambele genuri natura este prezentă .La haiku poetul este însă una cu natura, la poemul într-un vers poate apărea ca entitate distinctă, în afara ei, contemplând-o. Ca și la haiku, în poemul într-un vers adesea se pune accentul pe ecou nu pe sunet sau chiar pe tăcere: «Un singur nai, dar câte ecouri în păduri» (Poemul într-un vers) sau «Nu vorbele, tăcerea dă cântecului glas» (Artă poetică). G. Călinescu apreciază că unele poeme într-un vers sunt «grațioase miniaturi și imagini-definiții amintind tehnica lui Jules Renard». Polemizând cu Sono Uchida, Florentin Vasiliu considera, pe baze statistice, că poemul într-un vers ar fi cel mai scurt gen de poezie din lume și nu haiku-ul. Poetul Vasile Moldovan crede că au dreptate amândoi. Titlurile poemelor într-un vers pillatiene au de regulă trei-patru silabe. Acestea adunate cu cele 13 sau 14 silabe ale versului propriu-zis dau tocmai 17 silabe. Pe de altă parte, ținând seamă că titlul face parte din poezie, iar poemul prin cezură e separat în două hemistihuri, putem spune că și genul liric inventat de compatiotul nostru este alcătuit tot din trei componente, dar altfel dispuse. În privința kirejiului care nu poate lipsi din haiku, acesta are corespondent în cezura poemului într-un vers. Ambele pauze, sau tăceri , dacă acceptați să le spuneți astfel, pe lângă valoarea estetică sau psihologică – o psihologie a ascultătorului, mai degrabă decât a cititorului de poezie –, este determinată de o cauză fizică. Kireji-ul și cezura durează deopotrivă atât cât stă aerul în plămâni, adică răstimpul în care cititorul «își trage sufletul». Prin poemul într-un vers Ion Pillat a deschis un oblon spre universalitate. Dacă, în epocă, ecourile au fost puține și inconsistente, peste o jumătate de veac, se vor vedea rezultatele. Dintre contemporanii săi, au cochetat cu poemul într-un vers Lucian Blaga și V. Voiculescu. «Așchiile de poezie» ale celui din urmă, publicate, din păcate postum (GÂNDURI ALBE, Editura Cartea Românească,1986) se apropie mult de poemele pillatiene. Atâta doar că nu poartă titlu. Iată câteva dintre ele: Uleiul negru al nopții se-ntinde peste cer Și munții de tămâie ardeau cuprinși de dor Un țipăt alb de crivăț străpunge miază-noaptea Și în orbita nopții lucea pupila lunii Înființarea revistei Haiku în 1990 și a Societății Române de Haiku, un an mai târziu, a dus la creșterea interesului pentru poemul într-un vers. Mulți dintre poeții de haiku scriu cu aceeași pasiune și uneori chiar cu mai multă inspirație poeme într-un vers. În 15 ani în România s-au publicat circa 150 de cărți de haiku. În deceniul care s-a scurs de atunci s-au scris peste 20 de cărți de poeme într-un vers.” Am înscris în biblioteca virtuală o parte din poemele într-un vers aparținând lui Ion Pillat. Nu le voi scrie aici, dar voi da exemple din creația unor poeți contemporani. Fără a avea pretenția că au fost alese cele mai bune poeme. Aș fi dat mai multe exemple, dar cărțile poeților din Societățile de Haiku se tipăresc în tiraje mici și nu ajung la toți cei care ar vrea să le citească. Bogdan I. Pascu introduce în poemele sale într-un vers multe elemente creștine : Taina Doar umbra unui înger de strajă Învierii Îndumnezeire Peste păcatul lumii iubirea cuib își face Via Dolorosa Urcând înspre Golgota porți crucea vieții noastre Pieta În inima Fecioarei, durerea trup se face Naștere sfântă În ieslea tainei pruncul, lumină din lumină Vecernie Cu glas de bronz ne cheamă spre ceruri înserarea Nirvana Acolo lumea-ncape într-un strop de rouă Buddha II Pe-oceanele luminii un lotus tainic tace Zen II Din golul fără formă, o formă pentru toate Din revistele ALBATROS, HAIKU și ORFEU, am cules următoarele poeme într-un vers. Sper să fie o lectură interesantă pentru membrii site-ului www.agonia.ro. Dumitru Radu: Brâncuși Ce lacom mușc-o daltă din carnea unei pietre. Amintire A câta oară teiul își risipește floarea? Candela Șovăitor împarte lumina prin unghere. Vacanță Cărarea, luna și-un greier: nu-i de-ajuns? Octombrie Prin cețurile toamnei, noi trecători ca frunze. Agapia Urcă-n tării un dangăt și greierii-i răspund. Jules Cohn Botea: Adolescență O scurtă dimineață, dar cât e de frumoasă! Falsă grandoare Chiar marea piramidă e tot un biet mormânt. Puf de păpădie Speranță care zboară spre împlinirea ei. Ștefan Gh. Teodoru: Pe deal Atâta bucurie în primul pumn de fragi. Vânătoare Munții anunță moartea cu fiece ecou. Pescarul Trăgea la mal năvodul cu visurile lui. Prima zăpadă A prins să se topească un fulg în părul tău. Victor Sterom: Dimineața Deasupra ierbii roua își murmură destinul. Ioan Marinescu: Consemnare Cascada-i un spectacol sfârșit cu o cădere. Delăsare Lăsăm adesea noaptea de pe o zi pe alta. Constatare Când vrem să tragem sfori, o piedică e nodul. Ion Roșioru: Reverie Pe jariști, noaptea, calul haiducului ucis… Fântâni Cocori răzleți la margini de drum în Bărăgan. Bacoviană Prin piețe vântu-ngână măturătorii beți. Marc Orheianu: Enigme În măr ascuns un vierme, sub ierburi galaxii. Răsfrângeri Bătut în lacrimi cerul, sub pleoape licurici. Paula Romanescu: Primăvară Bătrânul măr în floare curteaz-o rândunică. Imanență Ori cerșetor, ori rege, o vamă tot te-așteaptă. Uimire O, Doamne,ce înaltă e ruga robului! Ana Udrea: Cicoarea În ochii ei albaștri e cerul mai aproape. Floarea soarelui Mii de ochi din lanuri îți caută privirea. Amurg Căzând sub coasă macii au adormit în fân. Romulus Sălăgean: Orizonturi noi Un cârd de ciori se-ndreaptă flămânde spre apus. Taină În vechea mănăstire doar fâlfâit de îngeri. Libertatea E visul unei ciute închisă-n țarc cu porcii. Ana Miroiu: Soarele O inimă de doruri e-ncinsă peste fire Emilia Dumitrescu: Interferențe Pe sârma telefonului – șirag de rândunele. Zămislire Puful de păpădie purtat de vântul serii. Iubire Cândva eram doi fluturi pe-un ram de caprifoi. Dan Florică: În noapte Sub tropot de copite o piatră naște stele. Timpul Un cal troian ce-ți surpă cetatea dinăuntru. Furnica Un pod peste neant îi pare firul ierbii. Bibliografie 1.I.Acsan, D. Constantinescu, Antologie de poezie clasică japoneză, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981; 2.V. Moldovan, „O replică românească a haiku-ului – poemul într-un vers”, referat prezentat la Festivalului Mondial de Haiku, Constanța, iunie 2005; 3. Colecțiile revistelor Haiku, Albatros și Orfeu. ( Observație: În urma sugestiilor pe care le-am primit, am refăcut unele pasaje ale eseului. Când voi avea texte noi, le voi înscrie. )