Poezie
Instinct primar
1 min lectură·
Mediu
Încă din pântecele mamei mele ținteam
luând în considerare toți factorii ce m-ar fi abătut,
cumva,
de la drumul meu spre ucidere.
Un salt imprevizibil
îmi făcea tendoanele embrionare să zvâcnească.
Zgâriam pe căiță planuri de atac
care păreau deasupra capului meu picturi rupestre,
animale stilizate mureau
de fiecare dată având în ochi aceeași privire uimită.
Mama gemea de durere privindu-și visele murind unul după altul.
Un copil sănătos creștea în ea
ascunzându-și zâmbetul cu ghearele strânse în pumni.
0167017
0

Un copil sănătos creștea în ea
ascunzându-și zâmbetul cu ghearele strânse în pumni.\"
Remarc capacitatea de redare a unei legături pshicie indelebilă mamă-copil, cea prin care se transmit cu sau fără conștientizare, forțele instinctuale, dureri, temeri, dezamăgiri, dolii, absențe, prezențe, pierderi, vise, fantasme, se transmit copilului, lăsându-i dincolo de zâmbet, \"ghearele\", spre a se apăra, primele mecanisme necesare supraviețuirii.
M-a atins poezia aceasta, bine construită ideatic și imagistic, remarcabilă prin mesaj. Cel puțin din punctul meu de vedere.
În afara finalului, deosebit găsesc:
\"Un salt imprevizibil
îmi făcea tendoanele embrionare să zvâcnească\"
și
\"animale stilizate mureau
de fiecare dată având în ochi aceeași privire uimită.\"
În istoria și pre-istoria noastră sunt deja înscrise \"planurile de atac\" și \"drumul spre ucidere\". Greu mandat avem, să le putem transcende.
Ela