În această dimineață, m-am născut pentru ultima oară, Noapte !
Trezită pe o grămadă a cuvintelor rămase nespuse,
cu ultim efort, ajung în Lumea Gândurilor,
să curg alături de râuri, să mă-nalț,
vreau să dansăm...
prin sălile de bal ale dorințelor
melodia ne înlănțuie, ca un inel încremenit
pe o mână cu gheare.
n-avem unde să ne ascundem
n-avem munți de urcat
pentru a ne bucura de
Lumea noastră se întinde până unde îndrăznim să visăm.
Valeriu Butulescu
*
Emblema muzicală are o anume singularitate.
Plină de înțelesuri dezbrăcate, mângâie inconștient.
Ascult și
ne-am întâlnit în aceeași oglindă
ochiul ei, adânc, cât noaptea vrăjită de luceferi
arăta un mers spre alte mări.
să punem țărm în fața dorințelor
să nu se lovească de stânci, de cuvinte
în
- Cum e treaba, Florine? Ai simțit nevoia să te răcorești după ce ai citit manuscrisul? Te mai încumeți să scriem scenariul sau ne lăsăm păgubași? Ha, ha, ha!
- Eu mă implic și în scrierea
te-ai desprins din șirul duratei ce te-a orânduit
cum timpul orânduiește anotimpurile
de pe trupul tău apa își picură lacrima
presărată cu povești din care se ridică noaptea
hălăduind în lumea
\"Tot ce faci tu este total lipsit de valoare. Pierdere de timp, nimic altceva. Nu mă impresionează pictura ta. Poezia, romanele tale desuete nu-mi spun nimic. Tu nu poți face parte din viața mea\",
Anul 2000 îl începeam marcată încă de neputința fizică, afectată de memoria care se juca, amuzându-se pe seama mea. Fără puterea de a lucra pentru a-mi câștiga existența, am fost nevoită să-mi vând
Palatul Cercului Militar Național - Casa Centrală a Armatei - Galeria Artelor
Vă invită, marți, 9 iunie 2009, ora 16 la :
- lansare de carte
Mircea Novac, Elena Toma
- lansare CD corul
te privesc ca pe o trecere
din noapte spre zi
din adâncuri spre înălțimi
o trecere ...
din trecut spre prezentul pe care-l împart:
început
cuprins
încheiere
tu ai ales
Liga navală română - Filiala București
Statul major al forțelor navale
și Filiala Constanța a LNR
organizează Sâmbătă, 9 mai 2009,
ora 11, la Muzeul Marinei Române
CONSTANÞA
Expoziția de
pe malul Dunării se sting lumini
din umbră voi prinde clipa de aripi
să-mi fie reazem la rădăcina timpului
sosit cu tălpile desculțe
ca un amant rătăcit în amintirile mele
e seară de
o pană ruptă din timpul rănit
putrezită de zbor
a devenit îmblânzitor de cuvinte
flămândă de nemurire ar vrea să scrie
despre ochii linși de priviri
dar obosită stă înclinată
pe strigătul
noaptea se prăbușește opacă peste cuvintele îngrămădite în așternutul retinei
coborâte din piscul nebuniei
îmi șiroiesc pe buze
se vor întrupate
să trăiască în sine
în chip nou printre
căzută în afara paginii de scris
m-am trezit agățată de semnul mirării
înfipt într-un colț încăpățânat să mă țină la înălțime
în neprevăzuta cădere
mă poate salva doar hazliul situației
Cele patru ore petrecute alături de Vernisux au fost o mirare. Stilat, fin observator, bun psiholog, m-a ascultat în tăcere încercând să-nțeleagă intențiile mele în colaborarea pe care i-o
10 iulie 1991. Orient. La ora 11, aterizez pe aeroportul B. Seara, eram invitată la o recepție organizată de un magnat din localitatea T. stațiune turistică de renume. Așteptam pe trotuar verdele
ai deschis ușa amintirilor
dincolo de mersul pe sârmă al gândurilor
păcătoase revoltate de neliniștea dimineții
mâna ta se plimbă în lung și-n lat
atinge forma pustiitoare a cuvintelor
mascate
Va multumesc pentru amabilitatea de a/mi raspunde. Revin cu rugamintea, daca se poate sa cautati poezia mea NU DUPA TITLUL EI.
Obisnuiesc sa modific titlul unor poezii, in functie de comentarii.
eram atât de aproape unul de celălalt
veniți din lumi diferite în care timpul
rămăsese pe loc agățat de inimile noastre
ne despărțea diagonala crescută în unghiuri egale
ne despărțeau cuvintele
10 iulie 1990. Cursa Tarom a aterizat pe aeroportul Otopeni. Aveam emoții. Mă întorceam într-o țară liberă ce făcea, anevoie, pașii spre democrație. Primul taxi apărut m-a salvat de aglomerație, în
Orient. 1990. Taxiul gonea pe bulevardul deloc aglomerat spre biroul lui Grig, prieten vechi, director al spitalului 1 din orașul T. Lumea se amuza pe seama lui, unii spunându-i, mai în glumă,
De fiecare dată, ca o pedeapsă a fost dorința ta de iubire.
În chip nefiresc, ți-ai imaginat iubirea starea de echilibru, încredere între parteneri, și, în nebunia ta albastră, ai dat formă acestei
După ce am descoperit că viața nu are nici un sens, nu ne mai rămâne altceva de făcut decât să-i dam un sens. (Lucian Blaga)
În acest moment de suspans
cuprins între rădăcinile gândului
ce