Elena Toma

În această dimineață, m-am născut pentru ultima oară, Noapte ! Trezită pe o grămadă a cuvintelor rămase nespuse, cu ultim efort, ajung în Lumea Gândurilor, să curg alături de râuri, să mă-nalț,

vreau să dansăm... prin sălile de bal ale dorințelor melodia ne înlănțuie, ca un inel încremenit pe o mână cu gheare. n-avem unde să ne ascundem n-avem munți de urcat pentru a ne bucura de

Lumea noastră se întinde până unde îndrăznim să visăm. Valeriu Butulescu * Emblema muzicală are o anume singularitate. Plină de înțelesuri dezbrăcate, mângâie inconștient. Ascult și

ne-am întâlnit în aceeași oglindă ochiul ei, adânc, cât noaptea vrăjită de luceferi arăta un mers spre alte mări. să punem țărm în fața dorințelor să nu se lovească de stânci, de cuvinte în

- Cum e treaba, Florine? Ai simțit nevoia să te răcorești după ce ai citit manuscrisul? Te mai încumeți să scriem scenariul sau ne lăsăm păgubași? Ha, ha, ha! - Eu mă implic și în scrierea

te-ai desprins din șirul duratei ce te-a orânduit cum timpul orânduiește anotimpurile de pe trupul tău apa își picură lacrima presărată cu povești din care se ridică noaptea hălăduind în lumea

\"Tot ce faci tu este total lipsit de valoare. Pierdere de timp, nimic altceva. Nu mă impresionează pictura ta. Poezia, romanele tale desuete nu-mi spun nimic. Tu nu poți face parte din viața mea\",

Anul 2000 îl începeam marcată încă de neputința fizică, afectată de memoria care se juca, amuzându-se pe seama mea. Fără puterea de a lucra pentru a-mi câștiga existența, am fost nevoită să-mi vând

Palatul Cercului Militar Național - Casa Centrală a Armatei - Galeria Artelor Vă invită, marți, 9 iunie 2009, ora 16 la : - lansare de carte Mircea Novac, Elena Toma - lansare CD corul

te privesc ca pe o trecere din noapte spre zi din adâncuri spre înălțimi o trecere ... din trecut spre prezentul pe care-l împart: început cuprins încheiere tu ai ales

Liga navală română - Filiala București Statul major al forțelor navale și Filiala Constanța a LNR organizează Sâmbătă, 9 mai 2009, ora 11, la Muzeul Marinei Române CONSTANÞA Expoziția de

pe malul Dunării se sting lumini din umbră voi prinde clipa de aripi să-mi fie reazem la rădăcina timpului sosit cu tălpile desculțe ca un amant rătăcit în amintirile mele e seară de

o pană ruptă din timpul rănit putrezită de zbor a devenit îmblânzitor de cuvinte flămândă de nemurire ar vrea să scrie despre ochii linși de priviri dar obosită stă înclinată pe strigătul

noaptea se prăbușește opacă peste cuvintele îngrămădite în așternutul retinei coborâte din piscul nebuniei îmi șiroiesc pe buze se vor întrupate să trăiască în sine în chip nou printre

căzută în afara paginii de scris m-am trezit agățată de semnul mirării înfipt într-un colț încăpățânat să mă țină la înălțime în neprevăzuta cădere mă poate salva doar hazliul situației

Cele patru ore petrecute alături de Vernisux au fost o mirare. Stilat, fin observator, bun psiholog, m-a ascultat în tăcere încercând să-nțeleagă intențiile mele în colaborarea pe care i-o

10 iulie 1991. Orient. La ora 11, aterizez pe aeroportul B. Seara, eram invitată la o recepție organizată de un magnat din localitatea T. stațiune turistică de renume. Așteptam pe trotuar verdele

ai deschis ușa amintirilor dincolo de mersul pe sârmă al gândurilor păcătoase revoltate de neliniștea dimineții mâna ta se plimbă în lung și-n lat atinge forma pustiitoare a cuvintelor mascate

Va multumesc pentru amabilitatea de a/mi raspunde. Revin cu rugamintea, daca se poate sa cautati poezia mea NU DUPA TITLUL EI. Obisnuiesc sa modific titlul unor poezii, in functie de comentarii.

eram atât de aproape unul de celălalt veniți din lumi diferite în care timpul rămăsese pe loc agățat de inimile noastre ne despărțea diagonala crescută în unghiuri egale ne despărțeau cuvintele

10 iulie 1990. Cursa Tarom a aterizat pe aeroportul Otopeni. Aveam emoții. Mă întorceam într-o țară liberă ce făcea, anevoie, pașii spre democrație. Primul taxi apărut m-a salvat de aglomerație, în

Orient. 1990. Taxiul gonea pe bulevardul deloc aglomerat spre biroul lui Grig, prieten vechi, director al spitalului 1 din orașul T. Lumea se amuza pe seama lui, unii spunându-i, mai în glumă,

De fiecare dată, ca o pedeapsă a fost dorința ta de iubire. În chip nefiresc, ți-ai imaginat iubirea starea de echilibru, încredere între parteneri, și, în nebunia ta albastră, ai dat formă acestei

După ce am descoperit că viața nu are nici un sens, nu ne mai rămâne altceva de făcut decât să-i dam un sens. (Lucian Blaga) În acest moment de suspans cuprins între rădăcinile gândului ce