Marea Narativa

În această dimineață, m-am născut pentru ultima oară, Noapte ! Trezită pe o grămadă a cuvintelor rămase nespuse, cu ultim efort, ajung în Lumea Gândurilor, să curg alături de râuri, să mă-nalț, pisc de neliniște, deasupra ei, atrasă de furtuna ce se zbate prin Weather storm Grăbită să-mi descopăr frumusețea, mi-arunc privirile-n oglinda Lunii. Ahh ! Ce formă de noapte ciudată-mi văd ochii ! Înaltă, cât trei săptămâni, cu părul prelins în șuvițe albastre, nu-mi par a fi prea-ntunecată. Pe coapse, curg Stele din Carul Mare. La brâu, plouă cu cele mai frumoase cuvinte. Ochii sunt Sori din lumi paralele. Încerc să-mi sprijin vârful piciorului pe o margine a Pământului, întins peste împrejurările mele. Mă-ntâmpină o mare. Marea Narativa. Merită imortalizată pe pânză vremii, împodobită cu scoici, nisipuri albastre ce se zbuciumă sub aripile mele.