Invită-mă la dans, Sunset !
vreau să dansăm... prin sălile de bal ale dorințelor melodia ne înlănțuie, ca un inel încremenit pe o mână cu gheare. n-avem unde să ne ascundem n-avem munți de urcat pentru a ne bucura de
ETElena TomaÎntâlnire în oglindă
ne-am întâlnit în aceeași oglindă ochiul ei, adânc, cât noaptea vrăjită de luceferi arăta un mers spre alte mări. să punem țărm în fața dorințelor să nu se lovească de stânci, de cuvinte în
ETElena TomaDesăvârșit
te-ai desprins din șirul duratei ce te-a orânduit cum timpul orânduiește anotimpurile de pe trupul tău apa își picură lacrima presărată cu povești din care se ridică noaptea hălăduind în lumea
ETElena TomaDezmățul cuvintelor
te privesc ca pe o trecere din noapte spre zi din adâncuri spre înălțimi o trecere ... din trecut spre prezentul pe care-l împart: început cuprins încheiere tu ai ales
ETElena TomaLa rădăcina timpului
pe malul Dunării se sting lumini din umbră voi prinde clipa de aripi să-mi fie reazem la rădăcina timpului sosit cu tălpile desculțe ca un amant rătăcit în amintirile mele e seară de
ETElena TomaJocul gândurilor aprinse
o pană ruptă din timpul rănit putrezită de zbor a devenit îmblânzitor de cuvinte flămândă de nemurire ar vrea să scrie despre ochii linși de priviri dar obosită stă înclinată pe strigătul
ETElena TomaMemoria ascunsă
noaptea se prăbușește opacă peste cuvintele îngrămădite în așternutul retinei coborâte din piscul nebuniei îmi șiroiesc pe buze se vor întrupate să trăiască în sine în chip nou printre
ETElena TomaNu am curaj s-o ating !
căzută în afara paginii de scris m-am trezit agățată de semnul mirării înfipt într-un colț încăpățânat să mă țină la înălțime în neprevăzuta cădere mă poate salva doar hazliul situației
ETElena TomaCăzute din mersul pe sârmă
ai deschis ușa amintirilor dincolo de mersul pe sârmă al gândurilor păcătoase revoltate de neliniștea dimineții mâna ta se plimbă în lung și-n lat atinge forma pustiitoare a cuvintelor mascate
ETElena TomaFinalul unei nopți de dragoste beată
eram atât de aproape unul de celălalt veniți din lumi diferite în care timpul rămăsese pe loc agățat de inimile noastre ne despărțea diagonala crescută în unghiuri egale ne despărțeau cuvintele
ETElena TomaUltimativ sacrificiu
După ce am descoperit că viața nu are nici un sens, nu ne mai rămâne altceva de făcut decât să-i dam un sens. (Lucian Blaga) În acest moment de suspans cuprins între rădăcinile gândului ce
ETElena TomaNimic nu este întâmplător
desfătare a pământului căzută din alb-astru noaptea rostuiește un alt răsărit trecând peste vechi ritualuri cu forme nedefinite rămase la periferia timpului față în față prizoniere în
ETElena TomaSingurătăți compatibile
azi am stat de vorbă cu singurătatea simțeam o nevoie acută să-i privesc trupul ascuns în realitatea mea cu părul despletit în aur s-a deschis într-o îmbrățișare cât să nu mă
ETElena TomaUltim trofeu
dorind să-mi iau revanșa să-mi demonstreze că nu sunt tocmai bătrână pentru a mai fi folositoare timpul îmi poartă pașii pe scările prezentului ajunsă în marginea scenei m-am simțit aidoma
ETElena TomaAm făcut o crimă !
trăim într-o lume croită din vorbe și vise m-au obosit cuvintele în culori atrăgătoare îmi apar la fiecare colț de stradă într-o zi am făcut din ele salată de culori avea gustul ecoului urmelor
ETElena TomaÎnțelesuri stufoase
se înseninase între privirile tale la granița nopții penumbra zilei înălța caii de ciocolată din visul amorțit între sâni alături de vise paralele învelite cu inocență speriată că nu vom mai
ETElena TomaMor de curiozitate !
prinsă la mijloc între moarte și curiozitate înainte de a le spune unele lucruri despre mine închid ochii devin pătratul care mă locuiește cu pereții albi fără cer sfidare a trecerii timpului
ETElena Tomacu mască, fără mască
A fi împăcat cu tine însuți este cel mai bun mijloc de a începe să fii împăcat cu ceilalți. (Luis de Leon) cuibărit în pântecele măștii despletește-ți gândurile să curgă peste brațele
ETElena Tomaancorată în eternitate
fracturat din existența aritmică uitat într-o coastă undeva pe o undă atemporală sufletul dezmembrat între colțurile vieții ieșit din corsetul de gips a atins prima treaptă pusă sub tălpile
ETElena TomaCe noapte !...
Nebunii deschid căile pe care calcă apoi înțelepții. (Carlo Dossi) simțurile respirau fără măsură priveam goliciunea ta strigăt prăvălit peste noapte dragostea adormise cu
ETElena TomaFără motiv
Nu există tortură mai nemărginită pentru om ca propriile gânduri. (John Webster) ......................... să luăm existența așa cum este ascunsă între zile și nopți își lasă putregaiul în
ETElena TomaLumea mea
cândva într-o lume uitată cutezam între aspecte literare cu rădăcini conexe și fruntea lipită în alt chip azi există o conexiune inversă cu atitudini reflexive delimitate de universul meu
ETElena TomaPoate mă inviți la dans ?!...
m-am născut păpușăreasă din mirări comune ale nebunilor care mi-au zămislit dincolo de voința mea atâtea lucruri nesupuse fac reverențe odată cu păpușile obosită de rostul sunetelor
ETElena TomaMă tem de cifra 4
privindu-te îmi par mai bătrână un fel de izbândă a timpului flegmatic ce atârnă la brațul meu cu țigara uitată aprinsă între buze vestejită în lumină curioasă cum de viața mă aduce în același
ETElena TomaNebunii permise
te aștept în casa înaltă a cuvintelor călătoare într-un ritual unic să căutăm forma rotundă a culorii ce se zbate în cromatici aeriene ridicate pe scara sentimentelor suprasaturate printre
ETElena TomaÎn acest joc inocent
o dorință aleargă printre poeme trece de pe o pagină pe alta cu un geamăt stins se agață de amintiri crezându-mă poarta deschisă spre lumina lumii m-a găsit în această dimineață într-un loc
ETElena TomaSunt o femeie din ciocolată
eram atat de aproape unul de celalalt veniți din lumi diferite în care timpul rămăsese pe loc agățat de inimile noastre ne despărțea diagonala crescută în unghiuri egale împărțite în masa de
ETElena Toma