Poezie
Mă tem de cifra 4
1 min lectură·
Mediu
privindu-te îmi par mai bătrână
un fel de izbândă a timpului flegmatic
ce atârnă la brațul meu
cu țigara uitată aprinsă între buze
vestejită în lumină curioasă
cum de viața mă aduce în același punct
din rotundul ei recunosc o anume dependență
de sentimente profunde
adevărat menu în karma mea
plină de pledoariile gândurilor nisipoase
alunecată spre o ultimă nebunie
cu prăpăstii evazive voluptăți amăgitoare
mă tem să-ți spun pe nume
nu există întoarcere dacă vrem să ardem
jucând și inventând sensuri
coagulate melodios într-o altă dimensiune
sunt Muza... femeia fără umeri
mă tem de cifra 4
fluier în biserica îmbrăcată în culori târzii
nu cred în icoane surpinse complice sub cupole întunecoase
privindu-te îmi pari o vitrină somptuos decorată
tânjesc după costumul de saltimbanc expus
în conul de umbră al zâmbetului tău
îngăduitor în fața cuvintelor ezoterice
004.753
0