Iar ne întâlnim la tragedie, pe lângă morți cu punga de floricele, bombardați din toate părțile de spectacolul presei.

Umbrărescu, etichetat sarcastic de unii presași cu renumele de „antreprenor erou național”, adică unul care se opune multinaționalelor străine, este din nou aruncat în lumina reflectoarelor încărcate cu plumbi. Pe lângă postura de corupător, cu care se dorise a fi executat cu câțiva ani în urmă, acum i se lipește pe frunte aceea de „ucigaș insensibil” care, din dorința de profit obținut în grabă, ar fi ordonat execuția lucrărilor autostrăzii A7, la foc automat, ignorând cu bună știință faptul că pe amplasamentul lucrării pe care o executa firma sa se află și o magistrală de gaze. Rezultatul?! Morții și răniții noștri săptămânali ale căror familii nu au fost consolate încă de „angajatorul insensibil”. Morți și răniți care, din pură prostie sau rea voință în acest caz, au fost asemănați cu anecdoticul Dorel.

Anchetele sunt în curs și, ca oricare român care se pricepe la toate, trebuie să îmi exprim opinia în lipsa unor informații clare.
Transgazul susține că nu a dat avizul pentru executarea lucrărilor de construcție deoarece amplasamentul magistralei are o zonă de protecție de 20 de metri în laterale, că aceasta ar fi trebuit mutată înainte de demararea lucrărilor în acea zonă. O altă informație, rostogolită în presă fără probe, este aceea că Umbrărescu știa că magistrala trece pe acolo, dar că ea ar fi fost îngropată la o adâncime mai mică decât aceea din proiect. Nu-l cunosc pe Umbrărescu, dar nu pare un idiot suicidal care să fi ordonat acoperirea magistralei cu o lucrare atât de sofisticată din punct de vedere tehnic.

Având informații fragmentate și atât de precar verificate, trebuie neapărat să facem un pronostic, să emitem o judecată, o condamnare, ceva.
Prin urmare, opinia mea fermă și absolut subiectivă este aceea că nu Transgazul are o vină în această chestiune, nici Umbrărescu și nici măcar săracele victime. Vina o poartă în întregime ăla de la stat care ar fi trebuit să pună cap la cap autorizația de construcție cu avizele necesare acesteia și să nu fi permis un asemenea scurtcircuit care a avut consecințe tragice. Se pare că numele acestui „ăla” este Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași care răspundea de supervizarea lucrărilor de construcție pentru care a dat Ordin de începere a lucrărilor pe data de 29.03.2023.

De ce atâta tam-tam și tunuri pe Umbrărescu?! Nu, nu din cauza tragediei în sine, ci din cauza politizării subiectului, deoarece în România capitalul politic se clădește pe cadavre, iar presa nu mai este nici pe departe „câinele de pază” al democrației, ci o fițuică de partid. Autostrada A7 este unul dintre cele mai mari proiecte ale PNRR-ului USR-ist. Umbrărescu a fost lăudat de către PSD-istul premier Ciolacu, PSD care are pe la conducerea DRDP și CNAIR (Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere) membrii de partid unși probabil de Grindeanu, și el PSD-ist. Drulă, fost ministru al transporturilor, USR-ist de profesie, după ce a trimis condoleanțe familiei a arătat, firesc, cu degetul către oponenții politici. Iată ingredientele unui scandal de presă pro/contra și o bună oportunitate de construire/demolare a unor piedestale politice, scandal care va fi util la alegerile din 2024.

Întotdeauna „ăialalți” sunt de vină, nu aparatul de stat stufos și „eșuat”, așa cum în înțelepciunea sa îl numea Excelența Sa, Președintele României Klaus W. Iohannis.
Deoarece bălăcăreala presei are rolul său bine determinat, și această nenorocire va fi îngropată de ruinele tragediei de săptămâna viitoare. Alte controale, alte cuvântări și conferințe, heirupismele obișnuite și nimic, absolut nimic nu se va întâmpla în acest sistem putred care necesită o reformă la vârf, dar care se limitează la concedierea unor directori de biblioteci de prin provincie.

Popcorn cu aromă de Dorel (cotidianul.ro)

","Iar ne întâlnim la tragedie, pe lângă morți cu punga de floricele, bombardați din toate părțile de spectacolul presei.\n\nUmbrărescu, etichetat sarcastic de unii presași cu renumele de „antreprenor",{"_113":98,"_114":98,"_115":98,"_117":178},1858,[],"2023-09-25T10:36:56.000Z",{"_73":182,"_60":183,"_62":184,"_78":174,"_71":185,"_81":186,"_83":84,"_111":187,"_119":189,"_121":190,"_66":125,"_126":103,"_127":6},14173935,"filmul-bate-viata","Filmul bate viața","

Am întâlnit homosexuali în rândul clerului. De toate felurile și confesiunile, de toate vârstele, situați pe toată scara ierarhică de sus până jos. Unii erau discreți, alții voiau să înființeze biserici care să slujească pentru comunitatea LGTBQ+. Între aceste categorii trăiește o vastă diversitate.

Fiind teologi, găsiseră până și motivarea transgenderismului în cuvintele din Evanghelie. Un exemplu: Matei 19:12 „Fiindcă sunt fameni care s-au născut așa din pântecele maicii lor, sunt fameni care au fost făcuți fameni de oameni și sunt fameni care singuri s-au făcut fameni pentru Împărăția cerurilor. Cine poate să primească lucrul acesta să-l primească.”. Nu am de gând să interpretez acest citat. Este vorba cu totul de altceva, nu de îndepărtarea organelor genitale.

Nu i-am judecat vreodată deoarece marea lor majoritate erau victimele sistemului în care se formaseră. Când crești nesupravegheat într-un mediu plin de restricții, unde nu ai acces la lumea de afară, la socializarea cu oameni din exterior, ci doar cu tineri de vârstă apropiată ție cu care împarți totul, de la rutina zilnică, la mesele de peste zi și dormitorul, este aproape imposibil ca primele instincte sexuale să se nu se manifeste față de cel care se află în exclusivitate în imediata ta apropiere. Aceștia sunt o parte dintre ei. Mai sunt și alții care au fost victimele pedofiliei. Am deosebită înțelegere pentru victimele care s-au întors spre o viață firească bisericii, nu și pentru agresorii îmbrăcați în sutane, libidinoși care se simt atotputernici în fața unor copii debusolați.

Nu pot să îi înțeleg pe homosexuali. Gândim cu totul altfel în privința sexualității, dar acest lucru nu mă face să le vreau răul sau să îi lovesc cu cea mai mică ocazie. În lumea secularizată de astăzi homosexualitatea este o realitate protejată de lege. Nu îmi ridică semne de întrebare și nici nu mă zdruncină, de exemplu, paradele Pride, ci caracterul și motivarea celor care nu sunt homosexuali, dar care organizează aceste parade fără să înțeleagă felul de a simți sau de a raționa al membrilor comunității LGBTQ+.

La fel, nu pot să înțeleg homosexualul din cler care dorește să împace dogma cu ceea ce dogma consideră a fi un păcat. Ba, mai mult, își dorește să schimbe ritul pentru a se adapta la homosexualitate cum este în cazul căsătoriei, unde un bărbat și o femeie devin un singur trup cu rostul de a procrea. „El ia mâna ei”, „Creșteți și vă înmulții” sunt lucruri sunt atât de radicale încât nu li se pot aliena sensul în Taină decât desființând Taina. Foarte pe scurt, am considerat întotdeauna că aceste modificări urmăresc de fapt nu numai absolvirea păcatului, ci și binecuvântarea sa, nu din motive de credință, ci de justificare a propriei existențe sub o dogmă care nu este favorabilă.

Nu pot să spun că am dus o luptă fățișă împotriva homosexualității din Biserică. Da, mi s-a întâmplat să scot doi adolescenți din pat și le-am dat un perdaf, am mai luat un episcop de guler când s-a dovedit că are mâna prea lungă și dornică de mângâiere, dar niciodată nu am atacat fățiș homosexualitatea și nu de teamă de repercusiuni, ci din două mari motive. Exista posibilitatea ca acțiunea mea să fie dată spre judecată unui episcop care ar fi putut aparține tagmei și, de cea mai mare importanță, am considerat întotdeauna că nu poți lovi Biserica pe bucățele, că atacurile împotriva ei pot fi folosite de dușmanii săi care îi caută hibe la tot pasul. O astfel de luptă riscă să devină o armă tocmai în mâna celor împotriva cărora vrei să o îndrepți, iar de suferit va suferi în exclusivitate credinciosul căruia îi va fi cutremurată speranța mântuirii. Păcătosul va continua viața idilică prin cine știe ce comunitate sau mănăstire mai flexibilă. Prin urmare, atunci când am avut ocazia să intervin, am făcut-o discret și din interior. De aceea rezonez cu idealiștii care consideră că mai pot schimba mentalitatea clerului de a accepta tacit homosexualitatea care sălășluiește în rândurile sale.

A lupta fățiș cu un sistem este în sine manifestarea unei forme de nebunie. O nebunie plăcută lui Dumnezeu, ar putea considera acei care mai cred încă în îndemnul de a striga Adevărul de pe acoperișul caselor și care cred că această acțiune le va ajuta la mântuire pe lumea cealaltă, chiar dacă deznodământul acestei lupte va fi urcarea pe propria cruce. Nu este ușor să te iei la trântă cu indivizi corupți în însăși fundația ontologică a Bisericii, aroganți, plini de putere, gata să treacă peste cadavre pentru a-și ascunde viciul sau pentru a-l justifica.

Zilele trecute am întâlnit în presă relatările despre un om care mi-a trezit simpatia prin dorința sa justă dar naivă de a schimba ceva în bine, preotul și regizorul Ciprian Mega. Un preot care în anul 2021, într-un gest care i-ar putea afecta cariera, cerea în scris Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, mitropolitului IPS Laurențiu al Ardealului și episcopului PS Sofronie al Oradei să nu permită participarea preoților homosexuali la slujba de sfințire a bisericii pe care a construit-o. O astfel de cerere se baza pe fotografiile unor discuții pe chat a doi homosexuali, dintre care unul era preot și ocupa o înaltă funcție în Episcopia Oradei, fotografii care circulau printre preoții din episcopie și erau subiectul batjocurii lor, un hlizit ascuns de teamă.

Bineînțeles că un astfel de demers a cutremurat pentru vreo două clipe instituția din interior și, după îndelungi și înțelepte cugetări, episcopul Oradei nu a permis participarea la slujbă a acelui preot. După care..., tăcere.

Presupusul preot homosexual nu a fost îndepărtat din preoție sau din funcție pe motivul că fotografiile erau false, iar părintele Mega s-a ales cu o perioadă de liniște încordată, dar creatoare.

Probabil inspirat de astfel de realități, preotul și regizorul Ciprian Mega, după ce a realizat în anul 2016 filmul „Dimineața care nu se va sfârși” și în 2021 „Glasul care strigă în pustie” având ca subiect viața părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa, se pregătește de lansarea unui al treilea film, „21 de Rubini” care are ca subiect homosexualitatea și corupția din Biserică, în special viața unui episcop care are apucături neortodoxe.

Lansarea acestui ultim film este posibil să fi reactivat anumite sensibilități în pieptul unor protagoniști din viața reală deoarece preotul care fusese îndepărtat de la slujba de sfințire a bisericii unde slujește părintele Mega a făcut plângere penală împotriva acestuia.

Din surse sigure, știu faptul că nu i s-a adus la cunoștință părintelui Mega capătul de acuzare deoarece se pare că procurorul care instrumentează plângerea penală este plecat în concediu, iar polițistul care l-a contactat pe acesta are, cumva, telefonul blocat. Încă este departe de mine gândul că cineva ar putea interveni într-o astfel de cercetare pentru a prelungi prin așteptare o tensiune asupra aceluia împotriva căruia s-au adus, deocamdată, neștiute acuze.

Din scurtele fragmente video apărute pe internet, realizez că scrisoarea adresată Preafericitului Părinte Patriarh în anul 2021 este o ploicică de vară care s-a abătut peste capul celor vizați de părintele-regizor în comparație cu acest film care înfierează direct și fără echivoc ceea ce pare a fi un fenomen, desfrâul și corupția de pe anumite paliere ale Bisericii.

Nu știu care va fi reacția criticilor de film după apariția acestei pelicule, dar bănuiesc potopul ce se va abate asupra părintelui Mega care pare în această postură angrenat de unul singur într-un proces de cauterizare a viciilor din cler.

Mulți dintre preoți îl vor blama pentru lovitura pe care o va primi Biserica în întregimea sa și, în principiu, ar avea dreptate dacă, la rândul lor, ar fi luat măcar o dată în viață poziție împotriva acelora care urâțesc Biserica pe dinăuntru. Da, imaginea homosexualilor în sutană va afecta și imaginea acelor călugări, maici sau preoți care-și văd cu credință de slujire, dar, din păcate, slujirea oarbă și mută nu este slujire. Mulți îl vor blama din lașitate, dar sper că măcar vreo doi îi vor sta alături prin toate greutățile care se vor abate asupra sa.

Biserica și homosexualitatea: Filmul bate viata (cotidianul.ro)

","Am întâlnit homosexuali în rândul clerului. De toate felurile și confesiunile, de toate vârstele, situați pe toată scara ierarhică de sus până jos. Unii erau discreți, alții voiau să înființeze",{"_113":98,"_114":98,"_115":98,"_117":188},1964,[],"2023-09-22T08:14:55.000Z",{"_73":192,"_60":193,"_62":194,"_78":174,"_71":195,"_81":196,"_83":84,"_111":197,"_119":200,"_121":201,"_66":125,"_126":103,"_127":6},14173933,"curva-satului","Curva satului","

Nu mai țin minte cum se numea curva satului la care făceau coadă soldații. Trăia într-un bordei de chirpici, într-o curte minusculă înconjurată de un gard din pietre stivuite, prin Dobrogea. Se încălzea cu turte de bălegar și costa 10 lei. Avea curva în curte un prun și o fată de 12 ani. Săracă lipită, dar cu trei principii pe care le apăra cu toporul: „Nu!”, era NU; nimeni nu-și bătea joc de curtea ei și, mai ales, de prun; cine se uita la fată își risca viața.

Așa cum era ea, batjocorită de sat și de imberbii care-i treceau pragul, avea un mers drept și o privire sfidătoare care te făcea să-ți pleci privirea.
Curiozitatea m-a făcut ca într-o seară să-i trec pragul cu 10 lei în buzunar și o sticlă de bere, la litru. După două minute m-a întrebat ce aștept. „Eu n-am venit să..., ci voiam să te întreb...”. „Ce să mă-ntrebi, bă? E negustorie cinstită! Eu vă dau ce nu-mi trebuie și îmi prisosește. Vă iau banii și-mi țin casa și fata. Dă banii și ieși că n-am timp. Sictir!”. O asemenea reacție m-a făcut ca nici măcar în Amsterdam să nu mai am curajul de a păși pe ulița curvelor.
După o asemenea experiență, mi-a fost greu să înțeleg la început expresia „politica-i curvă!” deoarece se pare că prostituatele, în pofida stigmatului cu care au fost însemnate de către societate, au o motivație a lor care le plasează, cumva, deasupra societății care le-a creat pentru satisfacerea propriilor vicii.
Abia după treizeci și ceva de ani trăiți în democrație am realizat faptul că, acea expresie care-i atribuie politicii valențe de prostituată exprimă un neadevăr și că tagma curvelor are o umbră de demnitate care o clasează deasupra clasei politice. Omul politic, prin definiție, ar trebui să aibă același interes cu cel al cetățeanului pe care îl reprezintă, care însumează pentru el valorile „curvei satului”: „Nu!”, curtea și fata, despre care am povestit mai sus. Compromisurile politicianului pentru apărarea interesului celui reprezentat ar fi pardonabil, cel puțin în percepția cetățeanului. Alianțele ciudate, încălcarea acordurilor politice sau cine știe ce alte matrapazlâcuri săvârșite în numele cetățeanului și în beneficiul său ar revela o anume verticalitate, o loialitate față de cel care l-a votat. „Curvăsăria politică” ar avea dreptul de a fi înțeleasă ca fiind „strategie politică”.
Nu este cazul „animalului politic dâmbovițean” care încasează „10 lei” în nume propriu și care, în exercițiul democratic al ultimilor treizeci de ani, a creat pentru sine o nouă pătură socială, a politicienilor, dominată de câștigul propriu și al interesului de grup.
Compromisul, în cazul său, este doar o aparentă mișcare strategică ce pare să urmărească obținerea unor rezultate favorabile în timp. De fapt, prin acțiunile sale, „animalul politic” este un proxenet care își asigură avantaje sieși și apropiaților lui în detrimentul cetățeanului. De aceea, totul scârțâie în satul său. Autostrăzile inexistente, deficitul bugetar, creșterea taxelor, împrumuturile fără de sfârșit, cheltuielile exorbitante și secretizate pe timp de criză, imensul și parazitarul aparat de stat, birocrația inexpugnabilă, tragediile consecutive, legislația fluidă și interpretabilă, traficul de droguri sau țigări, sinecurile de zeci de mii de euro acordate protejaților..., sunt toate efectele scoaterii la produs a cetățeanului pentru profitul său.
Din păcate, nu există leac. Pepinierele partidelor cresc vlăstare după chipul și asemănarea mentorilor, pești cu ceafa lată, iar cetățeanului i se acordă iluzia că, la următoarele alegeri, prin vot conștient și asumat, va putea alege prezervativul cu care va fi scos la produs de către cei care se situează cu zece clase sub „curva satului”.

","Nu mai țin minte cum se numea curva satului la care făceau coadă soldații. Trăia într-un bordei de chirpici, într-o curte minusculă înconjurată de un gard din pietre stivuite, prin Dobrogea. Se",{"_113":98,"_114":98,"_115":198,"_117":199},14,3702,[],"2023-09-22T08:01:51.000Z","canonicalContext","isFollowing","authorId","canModerateText","canModerateComment","canComment","canDistinguish","canReportText","canReportComment","starCount","isStarred","textStatus","textRelations",{"_216":-7,"_217":218,"_219":220},"parent","translations",[],"replici",[],"collections",[223],{"_73":224,"_225":226,"_60":227,"_78":228,"_66":67,"_229":230,"_231":232,"_233":234,"_235":-7},64,"name","Poezii de dragoste","poezii-de-dragoste","theme","lang","ron","description","Cele mai frumoase poezii de dragoste din literatura română, de la Eminescu la Nichita Stănescu: „Floare albastră”, „Sara pe deal”, „Pe lângă plopii fără soț”, „Leoaică tânără, iubirea”, „Romanța celor trei corăbii”. Clasicii iubirii românești, alături de poeziile de dragoste scrise de membrii comunității Poezie.ro.\nOrice membru confirmat al site-ului poate contribui cu texte noi.","coverImage","/uploads/subjects/64.webp?v=1770149567237","textCount","adjacentTexts",{"_238":239,"_242":243},"prev",{"_62":240,"_24":241},"Poezia","/atelier/paul-bogdan/poezie/14104430/poezia","next",{"_62":244,"_24":245},"Aproape imposibil","/atelier/paul-bogdan/poezie/14104533/aproape-imposibil","similarTexts",[248,253,257,261,265],{"_73":249,"_62":250,"_24":251,"_252":89},1783692,"Pământ nicăieri","/atelier/paul-bogdan/articol/1783692/pamant-nicaieri","authorName",{"_73":254,"_62":255,"_24":256,"_252":89},67808,"probleme bărbătești","/atelier/paul-bogdan/articol/67808/probleme-barbatesti",{"_73":258,"_62":259,"_24":260,"_252":89},23884,"Femeia lut","/atelier/paul-bogdan/poezie/23884/femeia-lut",{"_73":262,"_62":263,"_24":264,"_252":89},30625,"Bărbatul din vis","/atelier/paul-bogdan/poezie/30625/barbatul-din-vis",{"_73":266,"_62":267,"_24":268,"_252":89},27650,"Bijuterie","/atelier/paul-bogdan/poezie/27650/bijuterie","illustrations",[],"authorRoles",[273,274,275,276,277,278,279,280],"active_member","comentator","moderator","new_member","recommender","redactor","trusted_author","trusted_redactor","currentCoverImage","timingToken","1790604533617.a2b70271e8241b02fbed2184ab0a069af7df4fc25a0ea69b0789e33aab1dee63","hasAudio","audioRecordings",[],"canUploadAudioOwn","canUploadAudioAny","editorInfo","textAuthorMembruId","currentMembruId","authorAiFeedbackDisabled","actionData","errors"]

Despre aceasta lucrare

Cum sa citezi

Comentarii (2)