Paul Bogdan

Pe poezie.ro a avut loc oricine a vrut să aibă loc. De acea, nu s-a considerat vreodată un site elitist unde crema literaturii tinere românești să se auto-valideze. Cunosc mulți douămiiști care au scris în acest loc cu nume real sau pseudonim și care, la un moment dat, au considerat că asocierea cu poezie.ro le strică la carieră. Pe vremuri existau adevărate dispute de calitate în care critici literari au pierdut pariuri cu poezie.ro. De exemplu, regretatul Marin Mincu, tatăl de suflet al curentului douămiist. Acele vremuri au trecut, iar poezie.ro a rămas același loc unde poți primi un feedback rapid asupra textelor. Prin urmare, Leo, eu nu aș vrea să nu mai scrii aici dar ești liber să faci tot ce vrei în limitele regulamentului și al bunului simț. Vrei să rămâi, rămâi. Vrei să pleci, pleacă. Siteul poezie.ro moare doar odată cu serverul.

Opinia mea sinceră, pe care de altfel i-am comunicat-o lui Bogdan, este aceea că se implică prea mult emoțional. Acest site este un loc în care ne putem exprima artistic într-un club privat, cu capital exclusiv, nu un for democratic în care oricine poate face legea. Orice atitudine care poate tulbura starea de bine pe care toți o căutăm în exprimarea artistică sau care încalcă regulamentul site-ului poate aduce cu sine penalizarea autorului și excluderea din club. Bineînțeles că editorii pot fi subiectivi într-un caz sau altul, de aceea poartă discuții între ei pentru a rezolva cât mai optim problemele vizând, în primul rând, binele comun al siteului și al membrilor săi. De ani și ani de zile, în calitate de editori, am învățat care sunt metodele prin care un autor conflictual dorește să se facă remarcat sau să-și cultive vanitatea auctorială. Conturi false, atac la editori, atacul asupra autorilor remarcabili, etc. Din experiență, prin urmare, vă spun că cel mai bun antidot pentru asemenea chestii este ignorarea totală și calmul, mult calm.

Câteva epitete și metafore reușite cum ar fi; „anotimpuri grase”, „beau soare până mi se usucă mările”. Câteva licențe poetice: „zeic”, „menghinea”.

Nu mă prea pricep la critică pe text. M-au râcâit cumva cei doi „noi” aflați la un vers distanță. O fi o chestie cu intenție. De-i așa, scuze.:)

Nu am fost plecatu, ci numai puțin m-am odihnitu. După cum se vede, este un articol de presă. Am ținut să-l public aici înainte de a apărea în Cotidianul.

Vă rog să publicați textul pe pagina de limbă engleză. Mulțumesc!

Pentru a modifica un text există opțiunea de a-l edita. Repostarea textelor, fie ele și periate, este interzisă de regulament. Mulțumesc!

Va unii / va uni,
nu v-a mai locuii / nu va mai locui

...îl vom penaliza pe domnul Bogdan Geană, vă rog să publicați și comentați folosind numele real. Până atunci, toate textele și comentariile dumneavoastră nu vor fi vizibile pe site. Mulțumim pentru înțelegere!

oarecum sau oare cum ?

Nu este vorba de literatură adevărată, ci de faptul că, atunci când abordezi stilul poeziei clasice trebuie să îi urmezi canoanele. Puseul acesta de aroganță chiar nu vă ajută.

Poezia suferă de rimă falsă, ritm și măsură..

Vă atrag atenție asupra calității dialogului. Una este să critici un text, alta este să insulți autorul. Nu voi ezita să scad nivelul de acces acelui membru care va recurge la insulte, etichetări și alte tâmpenii. Dați dovadă de maturitate, stăpânire de sine și de inteligență... vă rog.

Leonard, în cât timp se perimă un stil? O generație, două? Aproape că trece o generație de la Fracturism. Personismul sau biografismul, cu toate derivatele sale, reșapat după 50 de ani încă mai funcționează în România. Mircea Dinescu mai scrie catrene... Aș vrea să văd poetul care a adus ceva nou în literatură după 89. Un singur nume care a creat un stil original, propriu, neadaptat după import.

... dacă este o licență poetică. Expresia ar putea fi justificată de un regionalism Mulțumesc pentru explicație.

Este vorba de folosirea termenului în expresie. Nu se trage CU ocheada, Se arunca o ocheadă sau un ochi, o privire. Se trage... cu ochiul. Are altă semnificație.

Beție de cuvinte. Imagini care scrâșnesc ca o piatră de moară ce macină în gol.

Trasul cu ocheda... est licență poetică?

si de soare să le zvântate

...chestii asemănătoare. De exemplu pirita, dar... autorul este stăpân incontestabil al propriei creații. Dacă stau și mă gândesc mai bine, poate dinamita-i mai de efect la final, aduce brusc cu picioarele pe pământ de prin coloseum.. Spor la scris!