Paul Bogdan

Opinia mea sinceră, pe care de altfel i-am comunicat-o lui Bogdan, este aceea că se implică prea mult emoțional. Acest site este un loc în care ne putem exprima artistic într-un club privat, cu capital exclusiv, nu un for democratic în care oricine poate face legea. Orice atitudine care poate tulbura starea de bine pe care toți o căutăm în exprimarea artistică sau care încalcă regulamentul site-ului poate aduce cu sine penalizarea autorului și excluderea din club. Bineînțeles că editorii pot fi subiectivi într-un caz sau altul, de aceea poartă discuții între ei pentru a rezolva cât mai optim problemele vizând, în primul rând, binele comun al siteului și al membrilor săi. De ani și ani de zile, în calitate de editori, am învățat care sunt metodele prin care un autor conflictual dorește să se facă remarcat sau să-și cultive vanitatea auctorială. Conturi false, atac la editori, atacul asupra autorilor remarcabili, etc. Din experiență, prin urmare, vă spun că cel mai bun antidot pentru asemenea chestii este ignorarea totală și calmul, mult calm.

Câteva epitete și metafore reușite cum ar fi; „anotimpuri grase”, „beau soare până mi se usucă mările”. Câteva licențe poetice: „zeic”, „menghinea”.

Nu mă prea pricep la critică pe text. M-au râcâit cumva cei doi „noi” aflați la un vers distanță. O fi o chestie cu intenție. De-i așa, scuze.:)

Nu am fost plecatu, ci numai puțin m-am odihnitu. După cum se vede, este un articol de presă. Am ținut să-l public aici înainte de a apărea în Cotidianul.

Va unii / va uni,
nu v-a mai locuii / nu va mai locui

oarecum sau oare cum ?

Beție de cuvinte. Imagini care scrâșnesc ca o piatră de moară ce macină în gol.

si de soare să le zvântate

Ultimul vers are opt silabe

Site-ul este în permanent proces de optimizare pentru noua formă. Se mai întâmplă accidente.

Textele dumneavoastră se regăsesc, în marea lor majoritate în Atelier deoarece nu vă străduiți să scrieți cu majuscule la începutul propozițiilor și omiteți semnele de punctuație. De asemenea, uneori, nu vă exprimați corect. Ex. spiritul plantei maternal.... Spiritul maternal al planetei.

Încercați să păstrați ritmul și măsura versurilor. O astfel de poezie poate fi tratată cu ușurință ca fiind o creație naivă.

asurzitor și țipător, redundant

Poezie în forță. Începutul reușește să dea impresia unei imagini sepia care, încet-încet, prinde culoare pe o melodie grunge probabil indusă de trimiterea la Cobain. Un ritual de intoxicare care impietează trecutul din dorința autoarei de a manifesta lipsa inocenței. Rujul expirat al buncii își schimbă utilitatea. Acel graffiti îmi dă impresia unei sângerări a gurii bunicii pe abdomenul autoarei. De o deosebită calitate poetică este pasajul tramvaiului care își schimbă natura statică, moment pe care l-am perceput a fi trecerea din realitate în delir. Așa l-am simțit.

Un sonet foarte bun, după opina mea. metafără, epitet de impact... forță, construcție poetică fără erori. Felicitări!

În timpul lecturii m-am îmiedicat de două exprimări. „la calcularea riscului de a fi zdrobit
cu sufletele intacte.” și „în gările mici și pustii trecem ocazional”. Este posibil să am eu o problemă de percepție a sensurilor și să mă aflu în eroare. 1. calculul riscului de a fi zdrobiți de către sufletele intacte sau au a avea, după zdrobire, sufletele intacte? 2. „în” gară se staționează, bea, fumează... etc. „prin” gară se trece. Scuze... așa sunt eu, un împiedicat care nu prea înțelege lucruri:)

După opinia mea, neavizată, primele două strofe sunt chiar reușite chiar dacă ar putea fi considerate cam „molcuțe” în comparație cu forța poeziei aflată la modă. Nu se mai poartă stilul contemplativ. Ultima strofă îmi pare cam abruptă și lipsită de poeticitate, ruptă de trupul poemului ca o concluzionare filosofică nefericit aleasă. „Mă-ntorc atunci”... când „atunci”? Până „atunci”, totul se petrecea în prezent. Nu există o idee care să-l definească. Mi se pare, de asemenea, că există o inadvertență de adresare. Dacă primele strofe se referă la stări personale, ultima strofă generalizează mesajul. „în care nu-mi pasă cât sunt de mic în acest univers lucid.” S-ar putea să mă înșel asupra aprecierii. Am scris impresia mea, subiectivă, de lectură. Mult succes mai departe!:)

Virgil, și eu și tu știm că simți acest text ca poezie. Am vrut să te fac atent că este o poezie nu prea reușită. Poate am fost prea succint și aparent dur. N-am avut intenții rele.
Cu toate acestea nu este un text rău ca \"personale\". Ți-a venit o imagine și ai redat-o. În fond asta este scrisul și așa se exersează, încercând mereu, folosind idei mai vechi și readaptându-le, creând variante la aceași poezie.
Cât despre caii mei... o, dragul meu, există! Și încă cum!!! :)

Domnule Caraman, îmi cer scuze pentru apariția întârziată a textului dumneavoastră în prima pagină.
Țin să vă urez bun venit pe acest site!

Ți-aș comenta acest gând clar și simplu care se numește poezie și care te izbește cu aerul dârdâit încă din începuturi dar... mă pândește lapis ...dă pă computărul alăturat.. șmecherul:D