Jurnal 1
Am vizionat ieri apariția televizată a unuia dintre cei mai capabili oameni din BOR, a părintelui Constantin Necula, un om al cărui model de interacțiune, după opinia mea, ar trebui să fie singurul
Raftul la Agigea
Nu știu dacă procedez corect luând cu mine la Agigea câte trei volume ale autorilor care au trimis cărțile pentru raft. Aceste cărți nu se vor vinde ci se vor dărui criticilor prezenți la
care nu s/a mai va[yut
În care mi se întâmplă viața cea de toate zilele, pe când labradorul îmi miroase mâinile. Totul se petrece în camera obscură: optzeci de optzeci de optzeci… și tot așa la infinit își trimite
Asomare
Unele femei o caută din priviri, ascunse în paltoane, cu o mână strângând gulerul peste gură, cu cealaltă păstrându-și cald pieptul. Îi adulmecă parfumul și urma prin aer, pe care le îngheață
Mărturii și destine
Din data de astăzi, 22 aprilie 2005, până în data de 28 aprilie, în foaierul Teatrului Național este deschisă expoziția „Mărturii și destine”, expoziție dedicată existenței comunității armene în
Excursie în DoDu
Am tot așteptat recenziile cărții lui DoDu dar se pare că scriitorii noștri încă mai lucrează. De aceea am scris câteva gânduri rapide despre prietenul meu și despre cam cum cade frunza de arțar pe
Oamenii vânt
Ne curbăm unul prin altul ca două vânturi neștiute, trupurile noastre ard în volute când albe când roșii când mute, șuierăm atingeri printre buze, una ni se înfipse în piept, una în
Crăciun în familie
Aseară am avut reuniune de familie. Eu, tu și imaginile lor, strânși în jurul șemineului în care pâlpâia asmatic o rămășiță de buturugă. Pe tine te vedeam clar, te auzeam, dar pe ei îi întrezăream
Dragă prietene,
Dragă prietene,iubită Ioană Scriu poezie pentru că așa îmi vine câteodată, să mă vărs către tine când sunt prea plin de durerile fericirii mele. Mă destăinuiesc și altora, oameni și lucruri dar
memorii matinale
Nu este jurnalul de astăzi. Ar fi absurd, este încă dimineață și diminețile nu prea au memorii din ele însele. M-am trezit cu imaginea unei țigăncușe în fața ochilor. Nimic important decât că are 12
Corbul
Ce poate fi mai plăcut decât o cameră supra încălzită? Vin de afară, unde toată ziua am strâns în plămâni praful fierbinte al capitalei, plonjez sub picăturile călii ale dușului, ies cu senzația că
Norii
Vulturii, înainte de a se fi numit astfel, aveau aripi lungi și erau albaștri. Oțelii. Erau mândri și acest lucru le scăpăra prin ochi în tot cerul pe care ele, acele făpturi zburătoare, îl credeau
Lumea din mac
A fost odată, într-un bob de mac, o lume nemaiîntâlnită. Lumea unui singur om, un bătrân, mai bătrân decât toți bătrânii ce au trăit vreodată într-un bob de mac. Era gârbovit de toți vecii ce-i purta
Erodare
Nisipul din piatră curge altfel, alți ochi îl văd, nu ai mei, nu ai tăi și nici ai clepsidrei ce-l înghesuie între coaste. Nici eu, nici tu, nici piatra nu vom apuca să-i simțim
Ne-am copii
Suntem în sfârșit atât de maturi încât ne putem permite a ne crea propriul argou transformând cuvintele într-un adevărat libido. Astfel, ți-aș putea spune că de când te-am cunoscut m-ai bărbat roșu
Manuc-Bei Mirzaian IV de <i>Gheorghe Bezviconi</i>
* * * Ca să înțelegem influența lui Manuc Mirzaian, care se manifestă și în atitudinea Turcilor față de Principatele Dunărene trebuie să analizăm stările politice din Imperiul Otoman, unde acest
Manuc-Bei Mirzaian III de <i>Gheorge Bezviconi</i>
* * * Prosperarea orașelor de la Sud de Dunăre s-a datorat nu numai desvoltării comerțului, dar și stârpirii banditismului, ceea ce n-a convenit nici Kirdjalilor, a căror răscoală a fost potolită
Manuc-Bei Mirzaian -II- <i> de Gheorghe Bezviconi<
* * * Armenia, alături de Georgia și Azerbaidjan, este un străvechi centru de civilizație, a cărui trecut se leagă de muntele Ararat și tradițiile biblice. Armenii pășesc în istorie odată cu
Manuc-Bei Mirzaian -I- <i> de Gheorghe Bezviconi</
Redau publicului larg o istorie scrisă nu demult. O istorie ce a fost publicată după știința mea în anii 60 dar care s-a pierdut pare-se în forma sa tipărită prin biblioteci sau aiurea, în cei 40 de
Vine americanii
Vine americanii - Vine americanii bre, ascultă-mă pe mine că-s om cu păr alb, vine sigur! Moșul își suflă nasul în mâneca surtucului rupt la toate cusăturile și, cu mâinile greblă, îndeasă în
Cei-ce-nu
Se odihneau la răspântia celor trei drumuri. Erau acolo de câtva timp șezând pe iarba de la marginile drumurilor, uitându-se unul la altul. - Bună ziua! Cel ce vorbise era cel mai bătrân dintre ei.
Portocaliu-albastru pe negru
Eu sunt cel pe care îl cunoști după cum pășește în noapte cu pălăria de fetru în mână, cu ceafa puțin aplecată spre spate, căutând femeia ca tine în lună. Mă cunoști după haine și după umblet. Din
Gânduri
Graurii zboară întotdeauna în stol, niciodată nu ai să vezi unul singur căutându-și hrana. Asta îmi spunea tata. Era una dintre puținele învățături cu care m-a blagoslovit. Nu eram acasă când îmi
1989
Am vrut să scriu astăzi o poezie despre decembrie 1989, despre lumânare și despre cei cu nu mai aud leru-i ler. Nu am reușit. Asemenea tristețe nu am mai simțit de atunci. Poate puteți voi, măcar
Căsătorie
-Domnul meu, aș dori totuși să o cunosc înainte. -Ce înseamnă „a cunoaște” în mediul virtual?! Ați accesat portalul nostru matrimonial interactiv, v-ați enunțat preferințele și se pare că ați găsit
Haiku
Dacă mor astăzi Fi-va ziua de mâine Eternitate
Chioară
- Tu ce aștepți? - Ce să aștept domn Gică, ca și matale, stau la rând aicea, poate-poate ne-or da chenzina. - Bine mă Alupei dar eu m-am oprit că te-am văzut pe stând aici, singur, în fața
Pastel
Soarele ăsta își face de cap. De cum și-a scos prima rază de după muntele din față, a început să te pipăie începând de la glezne. Te încălzește și luminează palmă cu palmă. Și tu, ca o frumoasă ce
Scrisoare pe rădăcină
Astăzi dimineață m-am trezit în frig. Pătura cu care m-ai învelit aseară, pătura de foaie de arin, cu ceva fag și stejar amestecat, cu vreo două rămurele rupte de vânt, se dăduse la o parte din cauza
Șefu
-Bă Gică, nu-mi placi! Zău de-mi placi. Ce are ăsta cu mine? Nici măcar nu mă cheamă Gică. Mă plimb și eu ca tot omul după o zi de muncă. Mă tot prăfuiesc pe ghete de vreo două ore prin Obor. Am
Care râzi în front bă?
- Care râzi în front bă? Boule! Se bălăngănea rău Mistrețu. Se pare că băuse destul de mult dacă, animalu’ ce era, la 1.90 d-abia mai putea să ducă. - Bă leat! Auzi bă, îl face lent major pe
Personală rău!
M-a „acuzat” cineva (un drag preten, să-mi scuzați impersonalul „cineva”) că nu pot a scrie și altceva, că iubirea și erotismul ar fi principala mea „îndeletnicire”. Am stat mult, muuult, vreo cinci
Zboruri alternative
Vine și timpul când cuibul, cel îngrijit, cel încălzit de trupul păsării mamă, se va pustii. Va cânta pasărea durerea pe limba ei și se vor aduna norii, scutura copacii, răsări și apune soarele peste
O zi
Iarăși dimineață. Îmi ridic patul în chingile țintuite în perete. Saboții de lemn, cu inscripția M-DP-06495-Rahova, au bareta ruptă. Trebuie să îi repar înaintea apelului de dimineață. Aseară l-am
Jucători formați
Careu pe a cărui linii impuse Ne străduim să nu pășim, Pe acele hașurări ce despart, Concis, majoritar admis, negrul de alb, Ne cuprinde între granițele sale Formate doar de noi și purcese Din
A mea străină
O undă din părul ce-l piepteni în fiece dimineață, semn de întrebare al răzvrătitelor nopți ce le petreci neștiută de mine, se așterne cuminte în văzul meu, pe lumină de zi și ascunsă-n lumina
Scrisoare
Acolo unde tu nu ești Ianuarie 10, 2002 Prietenul meu Acolo unde eu nu sunt Iubite Prieten al meu, M-ai întrebat odată dacă mai sunt. Nu știu dacă mai sunt dar mi-am adus aminte de
