Asomare

finalul primei strofe e puțin obscur și răsucit; ar fi trebuit un pic de limpezire pentru ca întreaga poemă să fie spusă dintr-o bucată. interesant și incitant în același timp. mi-a plăcut tonul abrupt și imaginea dură, discursul neechivoc, hotărât, ceva care a duce a sentință definitivă.
parcă un ioan botezătorul se aude din hruba penitenței.

\"Ma-me-mi-mo-mu,
se rostogolesc valurile ce, reverberând din pereții de marmură/ le intră în corp căutând un copil care încă nu s-a născut.\"

apoi, laitmotivul:
\"Cu toate acestea, copilul acela încă nu s-a născut.
Le spune trecătorul ce sângerează din dragoste\", care rotunjește discursul și îl conduce în zona imprecativă. sună a edict punitiv dat contra silfidelor închegate din locvacități gratuite. plăcut.

zic arta poetica, pentru ca femeia nu mai e femeie, ci forma - anatomie lirica uneori, uneori rationala. daca ideea poeziei merge pe un mesaj al coexistentei dragostei si a mortii, a lui anima si animus, respiratia interna ajuta toata fina constructie in sens deconstructivist. gasesc ca intertextul cu nichita e prea vizibil aici \"Copilul acela încă nu s-a născut\", dar nu stiu daca asta mai conteaza atita vreme cit textul in intregime e remarcabil.

nu știu ce vrei să spui cu această dedicație. În primul rând nu știu cât de multe poete scriu ca mine, pentru că, dacă nu ai observat, eu am un stil greu înghițibil pe-aici, pe site.
Plus că nu am deloc impresia că mă numești cu apelativul acela foarte subtil, prins între și în versurile tale. citez:\"ne povestesc despre cât sunt ele de curve, \"
măi frate Paul Bogdan, să înțeleg că Eu nu am dreptul să să spun despre un text că e slab, că e sub nivelul dorit pentru a intra la recomandate!!! și pentru asta intru în categoria menționată de tine???? RUȘINE!!!!!
Uite, și poezia ta, marea dedicație pentru poetele care scriu ca domnia mea, ce să înțeleg din ea, că e o scăldătoare, o judecată (nu ai nici un drept să judeci pe nimeni, by the way). EU NU SUNT FRACTURISTÃ ȘI NICI NU O SÃ FIU. Ce scriu eu nu se încadrează în acest curent!
Așa că păstrează-ți părerile pentru recycle bin, nu avem nevoie de editori subiectivi și orbiți de putere, nu vrem Grandomani.
Ce dracu se alege de agonia cu voi??? Ar trebui o selecție puternică, nu să mișune pe-aici tot felul de dubioși care devin peste noapte steluțari, mai ales oameni care nici măcar nu respectă regulamentul saitului (cel mai recent exemplu îl constituie Valentin Tașcu)
Ar trebui să știi mai bine cum stă treaba.

Ești prea încrâncenată, Livia. Tu nu ești o fracturistă, nu ești nimic încă, nimic încadrabil în actul poetic. Ești doar o puștoiacă ce scrie cu majuscule și se bâlbâie când este supărată pe ceva.
\"Grandomani, orbiți de putere, rușine\" au nu sunt oare aceste cuvinte, citez:\"o judecată (nu ai nici un drept să judeci pe nimeni, by the way)\".
Tu ai habar cu ce se mănâncă viața sau o vorbești așa cum o scrii, fără să o cunoști în toată splendoarea ei?
Apropos, Tașcu este dubios doar pentru cine nu îi cunoaște opera.
Nu încerca să impresionezi cu istericale justițiare. Judecă ce text vrei tu dar nu încerca să judeci un sistem de valori când valoarea ți-e străină în toate formele ei.
Despre această dedicație care se numește \"asomare\".
Cine îți citește poezia te-ar putea bănui de o inteligență peste medie. Nu credeam că este un mesaj criptic. Poezia pe care o scremi tu, Livia, va sucomba în curând.

\"Poezia pe care o scremi tu, Livia,\"?
Vai ție, Dumnezeul pe care îl am eu există și pentru tine, măi Frate Paul.
NU sunt o puștoaică vere, și viața mea nu te privește câtuși de puțin. Ce dracului aș putea să-ți mai spun... ai dreptate, scuze pentru deranj, este unul oranj, trece ca un orage.
În cele din urmă, toate animalele sunt egale, numai că unele animale sunt mai egale ca altele.

Nu ești puștoaică?! Păcat, ieșirile tale, varo, ar fi avut circumstanțele atenuante oferite de vârstă. Dar ai dreptate, viața ta nu mă privește cu absolut nimic... atunci când ți-o trăiești cât mai departe de mine.

\"Ma-me-mi-mo-mu\" ... interesanta si faina poezie dle pan! :) \"o înlănțuire de cuvinte (date parca in reluare de n ori) săpate în carne, pe care, altele, o numesc poezie.\"

p.s. am alerjie la off-topicuri. care-o fo` asara? :D

\"Asomându-se, îmbrăcate (paradoxal) în albastru\", albastru culoarea Maicii Domnului, a purității.. eu simt poezia ta ca un cuțit virgin ce despică superficialitățile dintre pieptul unei femei prea voluptoase si cer, îndrăznesc să spun o judecare a unor oițe rătăcite care amețite de lovitura prea puternică a vremii ...
dar \"Copilul acela încă nu s-a născut.
Le spune un trecător ce sângerează din dragoste. \"
e dură poezia..nu iartă!
cu respect,
erika

Aș vrea să rog unul dintre editori să arunce pe la off+topic discuțiile care nu ne intereseayă dintre Livia și Paul Bogdan.

Și acum textul.

Îmi place pentru duritatea cu care este abordată ideea, mi se pare că sparge tiparele postmodernismului, luând ce e mai bun din el și depășindu-l unde este el mai slab.
\'Copilul încă nu s-a născut\'..adică nici nu a avut timul să se dezvolte și să impună idei.
O simplitate ce se condensează în complexul poemului, un poem nonconformism. Nu mi se pare misogin, ci realist.

O lectură bună.

unele femei cauta bataie cu lumanarea
cu o mana face gestul acela lubric stangand pumnul a sugerare
iar pe cealalta o baga in gura ca si cum ar suge o suzeta
isi adulmeca pielea, apoi sangele, apoi aerul
despartitura dintre musuroaie
isi umezesc buzele cu iaurt ca sa simta un gust de barbat
iar acesta devin si mai pofticioase

barbatul acela care sa ma faca fericita inca nu s-a nascut
le spune trecatorilor dornici de senzational ce au scos limba a dorinta

ajunsa in odaia ei de culoare roz
ca doar asa e viata la 18 ani dupa ce s-a luat bacalaureatul
intra sub dusuri cu robineti verticali sugerand falusuri
se mangaie in zone erogene si-si rade parul
scriind imaginar cu degetul ma-me-le-vor-ei

parfumandu-se se imbraca paradoxal in albastru
povestind cat de libertina se simte in lumea barbatilor misogini
si ce forta irezistibila emana feminitatea ei de-i subjuga pe masculii
ce au fost singuri prea mult timp
si ca femeia e doar un obiect care are suflet

cu toate astea, nu s-a gasit inca barbatul care s-o vada ca pe o fmemeie
le spune trecatorilor sa-si vada de treaba lor
ca ea vrea unul cu bani, cu muschi si cu ceva creier
care sa apara calare pe motocicleta marca Harley Davidson
intrand prin efractie in camera ei roz bombon
si luand-o la trei pazeste rupandu-i tanga de pe ea
intr-o inlantuire misoginisto-misandrista
cum n-a vazut parisul, londra si bucurestiul la un loc

\"arătându-le durerea,așa cum este ea,o înlănțuire de cuvinte săpate în carne, pe care, altele, o numesc poezie\" sublim, paule, extraordinara poezie...

Parerea mea este ca descrieti un lucru banal din ceeea ce se intampla cu aceste autoare.
Cu toate ca uneori reusiti sa formulati cate ceva din ceea ce v-ar contura intentia polemica, in ultima instanta
\"că iubirea este o rapidă penetrare într-un lift de mare viteză\" fortarea contrastului nu va avantajeaza poemulcare sigur ca poate fi numit poezie sau insemnare dar clasificarea nu anuleaza nevoia de a compara textul dumneavoastra cu, de exemplu, etichetele de pe produsele ieftine. Cu multe elemente dar suferind serios din punctul de vedere al relevantei unor amanunte ca \"imbracate in albastru\", \"cazi de marmura\", \"degetul ascutit\", elemente ce se incapataneaza sa ramana ambigue

Domnule Alex Ion, am să vă explic ce înseamnă cele trei \"elemente\":
1. Îmbrăcate în albastru - albastru este culoarea în care este reprezentată Sf. Fecipoară. (paradoxal), adică fetele astea sunt fete cuminți, vor numai să pară că nu sunt așa.
2. Căzi de marmură - sugerează suicidul prin tăierea venelor, obicei roman, de unde și nevoia de asomare... prin poezie.
3. Degetul ascuțit - este o unealtă de scris foarte eficace pe suprafața apei, poate sugera și unealta, o simplă figură de stil.

Sper că explicațiile de mai sus să vă scoată din ambiguitate. Ar fi păcat ca un atât de bun critic ca domnia ta să nu înțeleagă lucruri atât de simple.

Cu respect!