Dana Mușat

șiroaie de oameni curgând pe străzile orașului unde am copilărit, îmbulziți în autobuze cu scaune galbene și miros de urină, cu gume de mestecat lipite asimetric pe sub

Când a deschis ochii, în fața lui era copilul din vis. Numai că de data asta pe obrajii lui erau lacrimi. Preț de câteva minute, Iancu a crezut că încă doarme, deși nu își putea da seama cum e

Totul a început într-o dimineață de weekend când Marian s-a dus la toaletă să-și goalească vezica și s-a scărpinat neprotocolar în fund. A tras apa, s-a spălat pe mâini și s-a scărpinat

Femeia cu părul roșu stă pe jos, cu fața pe gresia rece și picioarele strânse la piept. Ea nu mai plânge. Lacrimile s-au terminat de mult, iar în locul lor o durere nesfârșită s-a așezat ca o

Îmi place mirosul de hârtie proaspătă și sunetul creioanelor colorate pe ea. Scrijelind lumini și sentimente - Așa mă poți găsi uneori în diminețile leneșe cu soare și flori. Uneori, când uit să

ea fata cu părul mov și brațe împletite care privește acum din colțul camerei și te așteaptă tu un maldăr de carne cu ochi flămânzi și palme înflăcărate incapabil ea plângând ușor cu

Când plâng, oamenii cu fețe monotone își lungesc gâturile de parcă ar vrea să ajungă la cer, să atingă stelele cu frunțile lor netede peste care nu a trecut niciun rid, iar mâinile lor, ca doi

trei în mine, prin mine, cu mine veșnic. doar unul pe cea mai înaltă ramură din copac, sub soare blând. iar doi jos - pământ.

M-am trezit ieri noapte când bătea cineva la ușă. Știu că a fost greu să deschid ochii și să mă ridic din pat, dar am reușit și mă simțeam tare mândru din cauza asta. Când am deschis ușa, am

Deschide palmele. Nu le mai ține încleștate în pumni că se înroșesc și dor. Hai, întinde degetele și așează-le pe pielea mea, în dreptul inimii. Apoi închide ochii și simte monotonia sonoră. Să-ți

A invârtit ambele robinete până când a potrivit apa exact așa cum îi plăcea și, după ce cada s-a umplut suficient, s-a dezbrăcat și a intrat lăsându-se pe spate și privindu-și corpul. Burta încă

dar viața? aerul ei tras în piept cu poftă și visele fără noimă, atingerea moale cu miros de lapte, glasul mic din piept și mai mic. viața aici nu mai e. a fugit pe undeva prin cotloanele

"Chiar crezi că poți să mă fac să uit? Nu ai cum. Știu că tot ceea ce văd nu e real, știu că tu nu ești real, știu că toți oamenii pe care i-am cunoscut nu sunt reali. Am reușit să mă trezesc noaptea

Păși ușurel pe treptele care-l duceau direct pe trotuar și se opri. Era mult prea liniște și mult prea gol chiar și pentru ora șase dimineața. De fiecare dată când pleca la muncă auzea pașii

O văd. E urcată pe blatul din bucătărie și mă urmărește, așa cum un prădător își urmărește prada în liniște, fără nicio mișcare, fără niciun zgomot. O ignor și deschid frigiderul. Îmi iau sticla de

„Sunt nebun. Am citit despre asta într-o carte. Știu sigur că sufăr de nebunie temporară din cauza lucrurilor pe care le văd sau cred că le văd și din cauza timpului care se scurge aparent atât de

Îmi aduc perfect aminte. Aveam treisprezece ani și eram acasă la ai mei, în camera mea. Tapetul vechi albastru cu dungi albe era încă prezent, la fel și patul cu arcuri pe care dormeam atât de bine,

Poate dacă ar fi știut... dar nici măcar așa nu credea că ar fi fost posibil să spună da, plecăm mâine, împreună, nu te las singură nici măcar o secundă. Pentru că totul era mult prea ciudat pentru

ploaie. ne-a rupt hainele cu atâta forță ploaia asta încât acum nu le mai putem folosi. au rămas niște cârpe rupte, cu margini din care atârnă tot felul de ațe colorate și lungi; cârpe pe care

fugi arătări cu dinți ascuțiți sunt pe urmele tale Oricât ai fi vrut să îți dai seama ce se întâmpla cu tine, totul rămânea fără răspuns. Era cald acum și apoi era frig, iar cerul era gri, ca într-o

Vine Crăciunul și noi nu mai știm cum să ne iubim, nu mai știm pe ce parte să ne întoarcem ca să luăm ceva în brațe și nu mai știm cum să ne răsucim printre vise, idei sau alte tâmpenii

aceleași mâini uscate care imi ating fața femeia sfinx se joacă în părul meu ca și cum ar avea tot dreptul să îmi facă ce vrea ea eu strig ea râde se repetă aceleași buze moarte care mă sărută

Picături de sudoare îi curgeau pe piept și pe brațe, mângâindu-i pielea bronzată. Respira greu, apăsat de greutatea ganterelor, dar continua să le ridice ritmic. Simțea nevoia să se simtă epuizat,

Îi simțea mirosul. Era același miros de putrezit pe care îl știa din copilărie când maică-sa lăsa la soare hălci de carne, atârnate de fire de ață împuțite, pe care apoi le pregătea în fel de fel de