fenomen

aceleași mâini uscate care imi ating fața

femeia sfinx se joacă în părul meu
ca și cum
ar avea tot dreptul să îmi facă ce vrea ea

eu strig
ea râde

se repetă
aceleași buze moarte care mă sărută fierbinte

limba ei cu bube se întinde
pe obrazul meu

o blasfemie de culori și oameni nebuni
clowni care sar coarda
printre mărăcini
moi

am jurnalul cu mine -
eu mănânc des hârtie
o înghit ca pe apă sființită –
îl deschid și mai rup o filă:
poveștile mele de când eram mică și nu știam să alerg,
poveștile mele cu prinți și iubiri roz.

dar mă întorc la ceea ce sunt eu cu adevărat,
la caietul meu vechi cu moștrii și guri căscate

fugi din calea mea
țipă când mă vezi

să nu mă mai vrei chiar dacă sunt pentru tine



mai bine citește altă hârtie