Napalm

Imi place acest poem care asuma atitudinea autoarei fata de principalele probleme si tendinte ale prezentului, cu ironie dar si cu originalitate aratand cu degetul spre perna pe care fiecare din noi si-o trage pe cap,
ocrotind-si somnul nascator de monstri.
Nu ne intereseaza soarta balenelor, suntem inconjurati de oamenii atat de mari inca ajung cu capul in tavan, si au nevoie de noi spatii, spre care sa-si intinda maretia, se nasc ganduri razboinice, ce trec in revista posibilitatile de infaptuire a crimei, se pleca din viata pe poarta sinuciderii sau eugeniei, pentru ca omul, in splendoarea nebuniei sale, s-a logat mortii, uitandu-si chipul dupa CHIPUL SI ASEMANARAEA...
Cei mai puternici au gasit intotdeauna un profesor care
sa-i invete sa produca bombe incendiara.
Cam asta am inteles eu din poezie si mi-a placut mai ales in strofele scurte, pe care le consider mai inchegate, cf regulii \"punct ochit punct lovit\". Stofa a treia, dupa parerea mea, ar mai trebui un pic lucrata pentru ca trecerea dintr-un cadru in altul este uneori un pic fortata.
Pentru avertismentul descoperit, prin construcția poematică pe care autorul o propune, las un semn.