florin otrocol

De curând am fost înștiințat că îmi sunt interzise multe. Ca jurnalist trebuie să mă abțin de la orice comentariu, să îmi anulez complet intuiția, să devin umil și servil. Mai trebuie a-mi fi

Avem parte de drame și traume fără argumente, fără vreo explicație logică și în cele din urmă fără relevanță. În viața noastră există timpi morți, traduși în zile crunte sau lipsite de orice valoare,

Cine posedă cheia libertății mele? Cui îi este de trebuință înlănțuirea mea? Temnița gândurilor este atât de îngustă și anostă încât orice invazie a compasiunii divine ar trebui exorcizată. Sunt

Dacă aș fi Dumnezeu această lume nu ar exista. Știind ca nimeni nu a existat inaintea mea, dar posedând prin natura lucrurilor înțelepciune nu aș crea un joc care să mă discrediteze; aș evita să fiu

Cât de departe îmi par toate și cât de sordide. Mă încearcă în permanență un gust de fiere; paradoxal, în puterea obișnuinței începe să-mi placă. Fiecare zi mă instalează în fotoliul spectatorului

Știu! Dar nu sunt deloc obligat a începe prin a explica această decadență. Nu mă simt obligat nici a mă irosi într-o explicație tardivă la finele acestei noi defulări inutile. Dar poate totuși o voi

Dacă aș fi întrebat cum mi-aș descrie viața, privind mai atent spre trecut nu aș putea spune mai mult decât anostă. Nu știu a minții ca majoritatea semenilor și nici nu am suficientă aplecare pentru

Condescendența Divinității este de un ridicol înfiorător. Descendenți din creația Lui, fiecare dintre noi a primit ceva în plus care să completeze înzestrarea genetică. Una din trăsăturile comune

În noapte toate sunt ale mele, toate cele care ziua mă ascund acestei lumi. Pentru că astă lume îmi pare mereu supusă neputinței. Semenii se preumblă printre ei cu palmele deschise a cerșire căutând

Am ezitat adeseori în expunerea deliberată și complet nudă a gândurilor ce mă petrec în spațiul și timpul liniștilor mele. Extrem de rar am parte de aceste timpuri, dar întotdeauna când le simt

-Ce faci mă? Mai ajungi? Te mai aștept mult? -Sunt pe scara rulantă, urc spre cafenea. Ajung într-un minut, am adăugat, după care am închis grăbit telefonul, ca să nu am parte de vreo continuare

Nu mă pot trata nicidecum de mine. Îmi este clar că tot ceea ce sunt este suma ridicolului și sublimului de care am avut parte. Tot ceea ce a însemnat interacțiune a lăsat urme evidente în ceea ce

Dictonul latin “Carpe diem” (Bucură-te de ziua de azi!), își pierde total autenticitatea, originalitatea și veridicitatea, în fața trăirilor noastre. Deși avem adânci rădăcini latine, influențele

„Încă o noapte reușită cu mine” se gândi el, strivind țigara de pereții de ceramică ai scrumierei. Avea parte de acele nopți în care nimeni și nimic nu-i putea lua liniștea. Nici măcar prezența ei

Nu știu nimic despre îngeri. Dar știu atâtea despre absurd și tot ce este de trebuință pentru a-l păstra viu în mine. Nu este nimic deosebit în a trăi la limită, dacă nu deți cultul absurdului.

Arareori ma ajută timpul să mă prăbușesc în neantul gândurilor; îl numesc „neantul” deoarece știu că aceste gânduri sunt nimic pentru prezent. Ele vin din trecut și primesc viață în viitor, deși pe

Sunt multe pe care nu mi le explic încă. Sunt mult mai multe la care am renunțat a mai găsi înțelegere. Dar niciodată nu voi renunța în a-l găsi pe Dumnezeu. Știu cu certitudine că El există undeva

Viața mea!?... o rutină nenorocită. Aceiași oameni, aceleași erori, identice minciuni și scuze, dimensiunea grotescă a lipsei totală de imaginație la orice nivel: afectiv, rațional, spiritual. Nici

În curând sunt 39 de ani de când trăiesc contemporan. Știu că va veni și acea vreme a schimbărilor majore, celor cărora cu certitudine nu le voi face față. Nu am făcut rabat de la principiile mele

Zilele trec și simt că mă irosesc. Momentele, secundele, minutele din viață pe care odată le trăiam la maximă intensitate îmi par un perpetuum mobile al platitudinii. Nimic nou care să-mi confirme

Primului născut, Anya Nicola Cuvânt înainte Copila mea dragă, număr zilele de când viața mi-ai schimbat-o. Totul a fost brusc și radical. Nimic din ceea ce rațiunea îmi pregătise nu se potrivește

Sunt în comă! ... starea perfectă și definitorie. Coma nu este prefața unei morți anunțate este starea în care nu există nimic. Nu ai parte de vise, dureri, rațiune sau suflet. Toate sunt atât de

Sub apăsarea erorilor am mereu tendința de a schimba ceva la mine. Indiferent dacă am parte de vină colectivă, nu încerc să schimb nimic din ceilalți. Consider că este domeniul lor, fiecare ar trebui