Spune-mi
Spune-mi despre tine, despre păcatele Evei și tainele ei păstrate în tine amintește-mi despre slăbiciunile mele și despre cum îmi închideam gândurile în colivia ruginită și inutilă a minții mele să
Ucide-mă tandru
Ascunde-ți de mine pasiunile toate Iubirea și ura le simt prin tandrețe Dă-mi viața și moartea în ceasul din noapte Aleg sihăstria, renunț la tristețe. Nebunul din mine își cere dreptatea Pornește
Fără rădăcini
Toate iubirile uitate în mine de femeile care mi-au petrecut sufletul au prins rădăcini. Iubirile mele au eșuat în insule pustii între Tigru și Eufrat. Simțirea pentru tine îți caută
Proscrisul
Sunt un proscris - mi-o spune soarta și între noi e un exil, îmi mai doresc un vals cu moartea sunt doar o formă, fără stil. Și totul e semn de întrebare și între noi, nimic concret nici certitudini
Testament
Îmi spuneai, \"dacă vei muri vreodată, am să te ucid a doua oară\". Am râs împreună. Dacă mor, îți las prin testament osemintele mele. Le rupi si îți faci dinți din ele. Astfel, mă
Ploaia
Se rup în cer frânturi de vise ce cad în mine și mă ard! Ascund cuvintele ucise... Să te mai am!? Ar fi hazard! Mă las atins de ploaia rece să pot să plâng, să fiu iertat, uitarea doar mai poate
Sub masca iubirii
Pentru că niciodată, nu m-ai lăsat înăuntrul tău, am să-ți fac publică adresa. Să te viziteze misoginii contemporani, poeții eșuați și mateloții însetați de țărmuri. Privește la geam
Intrusul din mine
Sunt trist că mă alintă vântul, că anotimpurile îmi refuză iubirea și munții îmi reneagă pasul, pentru că cerul îmi este străin. Sunt prea senil pentru a mai înțelege unde îmi sunt
Tablou
Ai trecut prin mine să-mi atingi umbra. Te-ai lovit de trup strivindu-ți iluziile. Ai întins palma julită să te ridic, să te alint. M-ai pierdut irevocabil! Doar umbra mea rămasă plânge
Singur
Eu sunt mai singur decât marea M-am sfărâmat mereu de stânci Nu ți-am cerut prin val favoarea Să-mi fi tu țărm ci să m-alungi. Eu sunt mai singur decât creasta Pe care fost-am noi
Absentul din tine
Încă te mai caut în splendorile și esplanadele sufletului. Sper să te găsesc aici sau acolo, mereu pregătită să intri, mereu grabită să pleci. Încă te mai caut în labirintul trăirilor
Oglinda
Visez la un ochi de apă, în care să-mi pot vedea măcar chipul. De la eros-ul meu, sunt fără pretenții! Nici el de la mine, nici eu de la alții! În orice oglindă, de apă, cu ramă, nu-mi caut
