florin otrocol

îți scriu și aici. sau mai bine, mai ales aici. ăn așteptare stau și eu cu \"instrucțiunile de folosireȚ cu tot.
dar la tine așteptarea, este la marginea rațiunilor de a trăi. sublim, draga mea. să mă aștepți, ca pe-un întreg. nu mă \"ofer\" cu zecimale!

Dargă Andrei,
te rog să percepi acest comm exact la valoarea lui. Te rog, depune un efort suplimentar și nu interpreta în stilul bordurii de pe autostrada Soarelui, comentariul meu.
După ce am lecturat acest \"poem\" am zâmbit și doream să propun editorilor să găsim o modalitate de a-ți oferi o alocație. Dar, după ce am obosit parcurgând comm-urile mi s-a întunecat cerul și privirea nemaigăsind astfel nici o stea disponibilă de aruncat pe eterul \"poemului\" tău.
Țin să subliniez că ideea este foarte reușită, dar constat că cunoști femeia din poveștile fermierilor de peste ocean. Nu spun că acastă versificație nu ți se potrivește. Am realizat în timp ce lecturam că idealul feminin pentru tine este suficient de periferic. Repet: ideea nu este deloc rea. Mesajul de asemenea. Ambalajul versificației denotă perisabilitatea imediată lecturării mesajului.
Regret profund că am postat acest comentariu și că am alocat timp acestuia.

Cu stimă (sinceră și fără ironie),
Florin O.

P.S.: Poți răspunde acestui comentariu, dar eu unul nu voi reveni aici. Succes în creație și aprecieri.

Lucia,
oare așa o fi?
Personal, nu agreez aceasta situație și nici nu o accept. Atunci poate ar fi suficient să ne naștem. Ceea ce ofer eu aici nu aduce deloc a frumusețe ci a pragmatism. Este foarte adevărat că sunt experimente trăite dar nu cred că sunt unicat. Nu caut tristețea din oameni. Nici mie, nici lor nu ne folosește la nimic tristețea. Poate acalmia rațiunii ne mai salvează de obscuritatea gândurilor noastre. Redefinirea noastră în conceptul existențial \"a fi\" este o opțiune personală. TOȚI sunt obligați să ținem cont de ea. Aplică cu consecvență ceea ce ești și vei avea multe revelații.

Sărut mâna de trecere și gânduri,
Florin O.

Seara bună, Atino (interesantă anagramă, sper).
Mă bucură pentru tine optimismul tău. Nu am putința de a te condamna pentru ceea ce ești, nici pentru ceea ce vei deveni.
Ți-aș dori să îți fie bine cu tine până la final, dar aș putea fi pedepsit în timp pentru asta. Atunci renunț la gândurile bune și ofer mulțumire pentru trecere.

Amiciție,
Florin O.

Ce se mai poate spune după acest exercițiu de sinceritate?
Mie îmi pare inutil a iubi astfel, dar unoeri nevoia de întregire poate sufoca.
Sufocă-te valeriu, dacă asta ajută.
Uneori chiar ne debarasăm de iluzii și iubim așa cum simțim, strigând lumii în față!
Restul este într-un adevăr, poezie ...
Reverență, tinere domn.

La ce te asteptai Adriane? Sa ti se dea in schimbul belciugului de la Tohan un BMX sa poti calatori nestingherit pe circumvolutiunile denivelate ale domniilor lor? Nu cred ca stateai matale in USR Sibiu sau national, asa ca nu vad o problema aici. Si premiul primit de la ei te rog sa-l cedezi Muzeului Militar din Moscova ca o relicva a razboiului cu Manolesc si USR, pentru ca nu cred ca cheful nostru de pensionare nu-l va prinde pe Manolescu in fruntea USR sau pe Patapievici la ICR sau pe Liiceanu la Casa Scantei, (ioi ce ineptie, scuze) la Humanitas. Stai sa vezi mataluta acum cate genii sciitoricesti si poeti ratati si cu limba lata si catifelata se vor dezice de matale. Eu voi urmari atent fenomenul si ma voi amuza copios; si pentru ca aici nu se accepta emoticoane sau insemne tip messenger, Adriane te rog sa iti imaginezi cu cata pofta rad eu acum. As putea fi mandru ca sunt contemporan cu acest fenomen de becalizare a USR-ului.

Domnișoara Ana,
numai astfel, \"trăind intens nimicul\" am putut afla despre luciditate, am dobândit certitudini. Sper să aveți și d-voastră parte de ele.
Mulțumesc de lecturare, reacție și înțelegere.

Reverențe,
Florin O.

ca de obicei suciule,
nu te dezminti. remarc aceași nevrotică nevoie de îmbălsămare a iubirii pure, necondiționate.
îmi place cum te pierzi în sălbăticia simțurilor, o faci exact că atunci când doar atât mai rămâne din ființă.
bravos amice, tu continuă să scri acerb obligându-mă să mai scap câte un comentariu.

reverente,
florin o.

Domnișoară Oana,
mulțumesc.

Reverență,
Florin O.

Domnișoara Katy,
cand am postat partea a IIIa din \"Orbul și idealistul\" precizam faptul că acea partea va fi și ultima postare publică care o voi mai face pe internet. Fiind mai conservator din fire, nu sunt genul care să publice pe mai multe site-uri literare, deși am mai postat exprimental pe alte doua site-uri câte un text după care m-am oprit.
În concluzie, va veni și vremea capitolului IV din \"Orbul și idealistul\" urmată de tăceri. Acesta este motivul pentru care nu am publicat încă acea parte, deși este demult scrisă.

Mulțumesc pentru ca m-ați petrecut cu gândul și lectura,
pentru înțelegere.

Reverență,
Florin O.

Domnișoară Roxana,
am înțeles mesajul referitor la dialog.
Eu sunt de părere că nu strică și nici nu este forțat dialogul, chiar daca așa apare la d-voastră. Sincer vă spun, în anumite cercuri în care mă învârt uneori, se poartă astfel de dialoguri.
Mulțumesc pentru timpul petrecut aici și pentru comentariu.

Reverență,
Florin O.

Domnișoară Cornelia,
din nefericire nici unul dintre cele trei puncte menționate nu îmi este străin ca trăire. Sunt genul sedus de empiric ...

Reverență,
Florin O.

Domnișoară Elena,
am înțeles eu greșit finalul mesajului. Îmi cer scuze pentru aceasta.
Mulțumesc.

Domnișoară Cornelia,
cred că vă dezamăgesc dacă vă spun că nu interacționez aproape deloc cu ideea de conflict, fie el intern sau extern. Îmi permit să le iau pe toate, evenimentele, așa cum sunt. Se aplică aceeași regulă și în cazul semenilor. Deci, nu încerc să schimb nimic pentru că se dovedește ulterior a fi inutil.
\"ele cauta, selecteaza, asimileaza ori nu.\", spuneti d-voastra. Este un adevăr și aici, până la urmă toți ajungem să facem asta, dar este doar o parte a adevărului, sau să-l numim un adevăr relativ.
\" ... dar ma poate ingrijora o anumita ratare\". Sincer partea aceasta nu prea am înțeles-o, dar poate că nu trebuie să înțeleg acum (zâmbesc)...

Reverențe,
Florin O.

Domnișoară Elena,
toți fără excepție aparținem acestui spațiu al ratării. Nu doresc să intru în detaliu spre a vă explica, mă limitez doar la a completa ideea prin faptul că umanitatea are această obârșie, astfel a fost creată și educată. Suntem în aceeași măsură vinovați de propriile ratări cât suntem vinovați de propria creație. Suntem ceea ce suntem prin ceea ce am creat în noi, totul de reduce la acumulare și discernământ. Natura umană este aceeași, înzestrarea diferă.
Modalitatea de scriere este probabil una depășită pentru devoratorii de proză și poezie contemporană, dar pentru mine asta nu reprezintă un impediment.
Cât despre curajul de a mă exprima astfel vă pot spune doar că nu este vorba de curaj și nici aroganță (ar spune alții) este doar naturalețea trăirilor.
Fără a-mi dori să vă supăr, finalul mesajului îmi displace în ideea că nimeni nu merită a fi venerat. În opinia mea, venerarea face parte din catalogul ratărilor.
Păcatele nu le putem evită în totalitate, iar tentația de a le încerca ne domnină uneori. Cei care și le înșusesc și nu renunță la ele, credeți-mă, le consideră virtuți și chiar fac caz din asta.
Îmi mai permit doar a vă mulțumi pentru lectură, mesaj, trecere și nu în cele din urmă, pentru sinceritate.

Reverență,
Florin O.

Salutare Călin.
Adevărul este că am refuzat să public până acum din varii motive, unul dintre ele găsindu-se pe prima pagină (biografie). Sincer îți spun, nu fac caz din asta. Nu este o aroganță să nu te integrezi în pluton (inclusiv a celor care publică fără nici un fel de acoperire) și nici în a evada din el.
Cât despre Anya, ea își va decide singură destinul. Singurul lucru care s-a schimbat de la sosirea ei nu este eu în raport cu umanitatea, ci eu în raport cu mine și prioritățile mele.
\"Jurnalul Mediocrității\" rămâne același ca mesaj. Publicarea lui este un proiect mare iar această publicare este doar prima fază a proiectului. Mulțumesc pentru sprijin și gândurile bune.
Să ai parte de un an inspirat ca și activitate, liniște și împlinire în viața personală.

Reverență,
Florin O.

Sibiu, 2010

Adriane trebuie să remarc că ești incurabil!
Cum m-am obișnuit cu tine, mai mereu găsești câte ceva care să nu treacă neobservat vis-a-vis de activitatea ta literară și nu numai.
Vorbim aici, acum, de un proiect care îți aparține, o altă ruptură din ireal, o nouă provocare pentru această lume, care se dorește aparte deși încă nu-i reușește, lumea literară.
Aștept cu destul de multă curiozitate, o curiozitate care nu este deloc benefică și caracteristică unui pretins literat, punerea acestui proiect în practică; aștept scriptul să-mi mângâie palma, să fiu (poate prea pretențios spus) atins de blestemul poetului.
Voi participa și eu cu una dintre sumele menționate mai sus, dar nu doresc ca numele să-mi fie menționat în acea listă.

Felicitări Adriane!
La cât mai multe proiecte reușite și musai cu ceva rezonanță!

Reverență,
Florin O.

Domnișoară Mădălina,
cu ocazia acestei rigori mi-am setat pentru prima oară tastatura și pentru lb. franceză.
Eu zic că în loc de acel (îi) era valabil și o virgulă înainte de vor, ceea ce am omis, deși am sesizat-o din vreme.
Mulțumesc.

Reverență,
Florin O.

Distinse coleg DoDu,
cu tot dragul iți răspund la acest com mai ortodox (de aici tilul comm-ului).
Dacă erai la fel de elegant în expresie ca acum, atunci răspundeam și eu cu eleganță.
Sunt de acord că textul meu lasă loc de interpretări, pentru că asta doresc eu, ca fiecare să judece dupa propriile puteri. Cât despre numele tău era un joc de cuvinte nu o batjocură, nu îmi permit o atitudine grobiană. Numele meu!? Orice ți-ar spune el, căutând în DEX otrocol o să afli că este un adverb și regionalism cu multă semnificație. Poți chiar zâmbi, că ai avea dreptate, pentru că eu știu că și în cazul meu se potrivește numele.
Suport orice critică și comentariu dacă este argumentativ pe text, fie el și ironic (comm-ul), dar te rog recitește-ți primul comentariu și descoperă-ți tu argumentele, că mie personal mi-au scăpat.

Fără ranchiună și amical,
Florin O.

Distinse domn Duma ...

Ah! Mulțumesc pentru atenționarea eratei. Chiar mi-a scăpat, în consecință am corectat.

Oh! trebuie să recunosc că acest comentariu se mulează perfect pe eruditul dumneavoastră nume; un comentariu reușit pe deplin. Dumele dumneavoastră și-au atins ținta, mă văd nevoit să recitesc acest compozit dur și plin de reflexii spațiale. Aș putea invoca luna plină, dar nu am parte de ea. În consecință ...

... Uh! Mă înfior la gândul că acest text \"constipat\" v-a fecundat geniul literar reușind să risipească browniana mișcare neuronală și să vă aducă odihna, de care sper să vă bucurați deplin. Vă doresc o dimineață liniștită, fără platitudini și fără revelații năucitoare, în cel mai nefericit caz apocaliptice.

Amical,
Florin O.

Mircea am înțeles în cele din urmă mesajul tău.
Acum te aprob și pe tine, precum pe Nietzsche, în aceași idee, a fi de acord cu tine. Judecățile pot diferi, este foarte adevărat. Un singur adevăr aboslut există și anume acela că nici un raționament, fie el filosofic sau nu, nu are valoare de adevăr decât în parte.
Te rog lasă-mi plăcerea de a filosofa până în abstractul rațiunilor mele. Doar așa mă pot completa, cumva ...

Mulțumesc de răspuns.
Florin O.