florin otrocol

În secolul al XIII-lea au fost declarate cele 7 păcate capitale: \"mândria\", \"invidia\", \"iubirea de arginți\", \"desfrânarea\", \"lăcomia\", \"lenea\" și \"mânia\". \"Cu penele altuia te poți

Se trezi destul de târziu. Undeva, în jurul amiezii. Se gândise la tot trecutul lui, la tot ceea ce își refuzase, la ideea de acceptare, la ceea ce devenise. Privi în jur și încercă să afle motivul

Îmi spuneai, \"dacă vei muri vreodată, am să te ucid a doua oară\". Am râs împreună. Dacă mor, îți las prin testament osemintele mele. Le rupi si îți faci dinți din ele. Astfel, mă

Eu sunt mai singur decât marea M-am sfărâmat mereu de stânci Nu ți-am cerut prin val favoarea Să-mi fi tu țărm ci să m-alungi. Eu sunt mai singur decât creasta Pe care fost-am noi

Se rup în cer frânturi de vise ce cad în mine și mă ard! Ascund cuvintele ucise... Să te mai am!? Ar fi hazard! Mă las atins de ploaia rece să pot să plâng, să fiu iertat, uitarea doar mai poate

Doamne! Câtă melancolie poate zace în mine. Îți vorbesc ție despre acea tristețe ușoară, plăcută chiar. Vorbesc de acea nobilă trăire care te-a încercat și pe Tine, după ce ai creat Universul. Acea

Se poate intui. Ești mai mult decât pot înțelege, decât pot suporta uneori. Uneori s-ar traduce atunci când mâ gândesc la tine. Când acest ”uneori” înseamnă 24 de ore, atunci, chiar și mie care nu mi

Îmi pare tot mai greu de acceptat trecutul. Ceea ce până ieri era valabil, astăzi nu reprezintă realitatea. Remarc că totul în jurul meu se schimbă, începând cu mine. Astfel, ceea ce mi-a fost de

În noapte toate sunt ale mele, toate cele care ziua mă ascund acestei lumi. Pentru că astă lume îmi pare mereu supusă neputinței. Semenii se preumblă printre ei cu palmele deschise a cerșire căutând

Am fost educat să am răbdare cu semenii. Chiar dacă am ajuns străini acum, port în afect și rațiune stigmatul părinților mei. De la ei am învățat că oamenii au instinct minciuna și prostia. În

„Încă o noapte reușită cu mine” se gândi el, strivind țigara de pereții de ceramică ai scrumierei. Avea parte de acele nopți în care nimeni și nimic nu-i putea lua liniștea. Nici măcar prezența ei

Considerat ca fiind un reper inutil al efemerului vieții am fost întrebat obsesiv dacă îmi este frică de moarte. Indiferent de starea care mă definea și de tendința versatilă a camaradului de

În curând sunt 39 de ani de când trăiesc contemporan. Știu că va veni și acea vreme a schimbărilor majore, celor cărora cu certitudine nu le voi face față. Nu am făcut rabat de la principiile mele

Semenii îmi repetă inutil că suferința îi face mai umani, pe unii dintre ei chiar mai puternici. Mă amuz teribil și înclin capul peiorativ în fața tăvălugului de invective care mi se adresează ca

Cine își închipuie că țările membre ale Uniunii Europene ne-au primit în „mica” lor comunitate fără să-și facă temele privind rata infracționalității din România, se înșeală amarnic. Toate guvernele

Viața mea!?... o rutină nenorocită. Aceiași oameni, aceleași erori, identice minciuni și scuze, dimensiunea grotescă a lipsei totală de imaginație la orice nivel: afectiv, rațional, spiritual. Nici

Regretele sunt sincope ale afectului. Daca sufletul meu va dispărea odata cu mine, Dumnezeu și-a ratat creația. Regretul ratării Îl va umple de melancolie. * De la naștere am fost condamnați la

Un bun prieten, foarte îndepărtat de mine ca timp și spațiu, de care mă leagă o corespondența rară, dar de adâncă profunzime și prețuire îmi spunea că „ atunci când omul își recunoaște limitele,