Jurnal
“Te iubesc”-ul care ne obligă
Fragment din volumul în pregătire, \"Jurnalul Mediocrității\"
3 min lectură·
Mediu
Complexitatea trăirilor noastre și rațiunea golită de instinct îmi conferă dreptul suprem de a mă separa de regnul animal. Este mult mai simplu să fiu acolo jos ca evoluție decât să fiu condamnat pentru lipsa de infailibilitate. Având calitatea de jivină mă pot ierta fără durere de libertatea de a trăi. Prefer să-mi fie frică, să iubesc și să mă hrănesc instinctual, să fac amor prin parcuri sau să mă hrănesc cu hoiturile intelectualilor demodați și a sinucigașilor lipsiți de protecția unei eros neînțeles. Vreau, pentru că sublimul doresc aparține doar posesorului de afect împins la limita pateticului, să pot să-mi educ neamul incestuos într-o continuă și dinamică evoluție spre instinct total care să nu oblige la absolut nimic și care să anuleze nevoia de scuze pentru lipsa rațiunii. Singura rațiune care îmi mai este necesară este aceea de a fi primul în raport cu toate. Originalitatea și autenticitatea sunt apanajul combinației rațiune-afect. Le refuz pământiu, pentru că acolo voi sfârși și aleg procreația și fanatismul luptei pentru întâietate care sunt apanajul instinctului primar, al supraviețurii.
*
Cine a spus primul „te iubesc” va suporta blestemul umanității. ”Te iubesc!” a devenit o nevroză planetară. Aud mai des decât \"bună ziua” această patetică defulare orgasmică a afectului. \"Te iubesc” se asortează oriunde și la orice, este diazepamul rațiunii. Între moartea fiziologică și cea a afectului o prefer instictual pe ultima. Terminologia iubirii este fenomenală. Nici un amărât de filosof nu a reușit și nu va reuși să treacă dincolo de dilema lui existențială: ”Oare am iubit vreodată!?”. Cu toate acestea rațiunea afectului îmi este linșată de sitagme amorfe lansate de toți onaniștii uitați de Dumnezeu! Când spui \"te iubesc” aștepți o confirmare. Partenerul șantajat de lansarea expresiei afectului se simte obligat să-ți replice. Să-ți replice ce!? Un simplu “mulțumesc” este apanajul bunului simț pentru cei care consideră că merită să audă o astfel de declarație. Cei care sunt loviți de aceeași meteahnă a romatismului vor replica în rezonanță perfectă cu profanatorul afectului. Când ți se revelează astfel iubirea ești anihilat complet la orice nivel. Atunci, dacă ai timp pentru tine, vei observa că reacționezi instinctual. Ești prea prost ca să taci, prea laș ca să spui adevărul sau prea mediocru savurându-ți din plin victoria propriei invazii sentimentale. Cum ar fi ca atunci când mergi la serviciu să-ți saluți colegii cu un “te iubesc!”? Sau să-ți suni un colaborator și să-i spui \"Te iubesc. Nu ieșim la masă împreună?” De ce nu introducem în conversația uzuală, “nu te iubesc!”? Am dovedi aceeași normalitate și lejeritate în conversație. Nu cred că un interlocutor ar fi deranjat să mă audă spunând \"în această dimineață mă gândeam în drum spre servici, la volan, că nu te iubesc deloc”. Apoi să continui la fel de banal: \"cum îți mai merge?”. Isteria acestui “te iubesc” îmi repugnă, mă alungă la periferia umanității, mă împinge între jivine. Acelui loc aparțin, acolo vă voi aștepta!
Cluj Napoca
octombrie, 2008
*
Cine a spus primul „te iubesc” va suporta blestemul umanității. ”Te iubesc!” a devenit o nevroză planetară. Aud mai des decât \"bună ziua” această patetică defulare orgasmică a afectului. \"Te iubesc” se asortează oriunde și la orice, este diazepamul rațiunii. Între moartea fiziologică și cea a afectului o prefer instictual pe ultima. Terminologia iubirii este fenomenală. Nici un amărât de filosof nu a reușit și nu va reuși să treacă dincolo de dilema lui existențială: ”Oare am iubit vreodată!?”. Cu toate acestea rațiunea afectului îmi este linșată de sitagme amorfe lansate de toți onaniștii uitați de Dumnezeu! Când spui \"te iubesc” aștepți o confirmare. Partenerul șantajat de lansarea expresiei afectului se simte obligat să-ți replice. Să-ți replice ce!? Un simplu “mulțumesc” este apanajul bunului simț pentru cei care consideră că merită să audă o astfel de declarație. Cei care sunt loviți de aceeași meteahnă a romatismului vor replica în rezonanță perfectă cu profanatorul afectului. Când ți se revelează astfel iubirea ești anihilat complet la orice nivel. Atunci, dacă ai timp pentru tine, vei observa că reacționezi instinctual. Ești prea prost ca să taci, prea laș ca să spui adevărul sau prea mediocru savurându-ți din plin victoria propriei invazii sentimentale. Cum ar fi ca atunci când mergi la serviciu să-ți saluți colegii cu un “te iubesc!”? Sau să-ți suni un colaborator și să-i spui \"Te iubesc. Nu ieșim la masă împreună?” De ce nu introducem în conversația uzuală, “nu te iubesc!”? Am dovedi aceeași normalitate și lejeritate în conversație. Nu cred că un interlocutor ar fi deranjat să mă audă spunând \"în această dimineață mă gândeam în drum spre servici, la volan, că nu te iubesc deloc”. Apoi să continui la fel de banal: \"cum îți mai merge?”. Isteria acestui “te iubesc” îmi repugnă, mă alungă la periferia umanității, mă împinge între jivine. Acelui loc aparțin, acolo vă voi aștepta!
Cluj Napoca
octombrie, 2008
0105.388
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- florin otrocol
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 490
- Citire
- 3 min
- Actualizat
Cum sa citezi
florin otrocol. ““Te iubesc”-ul care ne obligă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-otrocol/jurnal/1804654/te-iubesc-ul-care-ne-obligaComentarii (10)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DMce nu e înțepenit în formulări tehnicist și forțat, e cioran în formă slabă, pierdut în suflul de cimpoi spart cinismului și mămăliga revoltei flambate cu poșircă. revolta trebuie tratată cu implicată detașare, probabil. altfel ajungem la cotizațiile de zarzavagiu al formelor de nevroză socială.
0
IAjurnalul mediocritatii va fi cu singuranta el insusi submediocru. atat calitatea ideilor cat si a stilului e inexistenta. primul paragraf e ridicul cu desavarsire, al doilea e pueril si caraghios in pretentia lui de exercitiu intelectual. nu credeam ca e posibil sa scrii atat de prost si sa nu-ti dai seama
0
FOSalutări tutror celor care au scris și nu numai.
Sunt puțin trist că am o zi extrem de încărcată și timpul nu mă ajută să răspund acum. Vă promit răspunsuri pe măsură tutror celor care mă petrecți cu privirea. Azi, nu mâine nu ieri. Aprecierile domniilor voastre mă obligă.
Deocamdată îmi depun doar scuzele de rigoare și ne revedem în zonă.
Reverență tuturor.
Florin O.
Sunt puțin trist că am o zi extrem de încărcată și timpul nu mă ajută să răspund acum. Vă promit răspunsuri pe măsură tutror celor care mă petrecți cu privirea. Azi, nu mâine nu ieri. Aprecierile domniilor voastre mă obligă.
Deocamdată îmi depun doar scuzele de rigoare și ne revedem în zonă.
Reverență tuturor.
Florin O.
0
Isalve tie !
totul se naruie sau se transforma intr-un amalgam comercial atunci cand indraznesti sa constientizezi iubirea; asteptand un raspuns la \"te iubesc\", nu faci altceva decat sa te rupi din starea de fapt, treci in realitatea cotidiana si suferi pt ca-ti lipseste originalitatea.. nu, nu trebuie sa cauti sa fii original, nu stau in picioare comparatiile.. poate este o prostie, dar felul in care te oferi hrana noua, pe subiectul asta, va contribui la revizuirea textului sau cel putin .. cineva va intelege o data pt totdeauna ca ratiunea nu are de-a face cu iubirea, in final asta se simte, se traieste.. nu avem suficiente cuvinte sa putem elibera reteta.. pacat, se pierde..
totul se naruie sau se transforma intr-un amalgam comercial atunci cand indraznesti sa constientizezi iubirea; asteptand un raspuns la \"te iubesc\", nu faci altceva decat sa te rupi din starea de fapt, treci in realitatea cotidiana si suferi pt ca-ti lipseste originalitatea.. nu, nu trebuie sa cauti sa fii original, nu stau in picioare comparatiile.. poate este o prostie, dar felul in care te oferi hrana noua, pe subiectul asta, va contribui la revizuirea textului sau cel putin .. cineva va intelege o data pt totdeauna ca ratiunea nu are de-a face cu iubirea, in final asta se simte, se traieste.. nu avem suficiente cuvinte sa putem elibera reteta.. pacat, se pierde..
0
FOSalutări, din nou, tuturor.
Cu permisiunea voastră voi răspunde în două părți.
Domnișoara Katy,
argumentele lasnsate în text sunt superficiale pentru că așa am dorit, dar ele totuși există. Ați parat frumos contraatacul folosindu-mi cuvintele. O reverență adâncă vă las cu respect și adaug că avem o trăsătură comună: avem curajul de a fi sinceri. Cât despre iubire, vă doresc sincer să aveți parte de ea, cu precădere de partea frumoasă și nu cea versatilă.
Domnilor Ioan și Dan,
vă recunosc că am fost surprins de reacția dumneavoastră. Mă așteptam de la alții, care erau vizați indirect, dar nu de la doi autori considerați a fi echilibrați. Două aspecte doresc să ating. Nu vă credeam atât de pătimași și spre marea mea uimire remarc că nici eu și nici voi nu știți a citi printre rânduri. Să mă explic.
Acest text a fost scris ca o contrareplică la un text postat aici. Nu am dorit să jignesc vreun autor, pentru că fiecare scrie cum îl lasă ”talentul” nativ și am ales să ironizez o scriitură. Am ales eleganța, care domniilor voastre lipsește puțin în replică. Nu doresc să fiu nici ironic nici dur pentru că ar însemna să vă susțin, ceea ce nu este cazul. Chiar și domniile voastre, care aveși timp mai mult decât mine pentru a traversa zilnic site-ul și textele de aici sigur ați remarcat că mă abțin de la comentarii și replici deși motive aș fi avut mii. Vă invidiez pentru timpul alocat artelor, dar nu suficient încât să iau de bune comentariile voastre. După ce am scris textul l-am recitit și m-am amuzat. Am inutit perfect ce reacții vor fi dar nu am intuit personajele. Eu nu plătesc polițe nimănui pentru că nu-mi permite firea, deci această replică nu este un atac.
Dane, din parte-ți așteptam eventual contraargumente devastatoare pentru că deți astfel de arme. Ironia ta, care debordează de inserții din periplurile tale îmi dovedesc superficialitatea cu care ai tratat această sinapsă cu rezultat presupus literar. Doresc doar să adaug că acest text a avut trei titluri, cel de al doilea la care am renunțat fiind ”Capcană pentru genii”. Poate dacă aș fi lăsat titlul ai fi remarcat stilul ales. Cât despre text în sine orice ar fi de spus trebuie susținut cu argumente. Le aștept...
Ioane ești aproape de a-ți găsi scopul în viață. Sau doar mi se pare. te citesc demult și chiar îmi par simpatice unele dintre textele tale. csiitura ta se ridică peste medie. Eu mi-am asumat propria mediocritate pentru că mă definește. Și de la tine aștept tot argumente, nu ”rețete” literare.
Sincerele mele aprecieri tutror.
Florin O.
Cu permisiunea voastră voi răspunde în două părți.
Domnișoara Katy,
argumentele lasnsate în text sunt superficiale pentru că așa am dorit, dar ele totuși există. Ați parat frumos contraatacul folosindu-mi cuvintele. O reverență adâncă vă las cu respect și adaug că avem o trăsătură comună: avem curajul de a fi sinceri. Cât despre iubire, vă doresc sincer să aveți parte de ea, cu precădere de partea frumoasă și nu cea versatilă.
Domnilor Ioan și Dan,
vă recunosc că am fost surprins de reacția dumneavoastră. Mă așteptam de la alții, care erau vizați indirect, dar nu de la doi autori considerați a fi echilibrați. Două aspecte doresc să ating. Nu vă credeam atât de pătimași și spre marea mea uimire remarc că nici eu și nici voi nu știți a citi printre rânduri. Să mă explic.
Acest text a fost scris ca o contrareplică la un text postat aici. Nu am dorit să jignesc vreun autor, pentru că fiecare scrie cum îl lasă ”talentul” nativ și am ales să ironizez o scriitură. Am ales eleganța, care domniilor voastre lipsește puțin în replică. Nu doresc să fiu nici ironic nici dur pentru că ar însemna să vă susțin, ceea ce nu este cazul. Chiar și domniile voastre, care aveși timp mai mult decât mine pentru a traversa zilnic site-ul și textele de aici sigur ați remarcat că mă abțin de la comentarii și replici deși motive aș fi avut mii. Vă invidiez pentru timpul alocat artelor, dar nu suficient încât să iau de bune comentariile voastre. După ce am scris textul l-am recitit și m-am amuzat. Am inutit perfect ce reacții vor fi dar nu am intuit personajele. Eu nu plătesc polițe nimănui pentru că nu-mi permite firea, deci această replică nu este un atac.
Dane, din parte-ți așteptam eventual contraargumente devastatoare pentru că deți astfel de arme. Ironia ta, care debordează de inserții din periplurile tale îmi dovedesc superficialitatea cu care ai tratat această sinapsă cu rezultat presupus literar. Doresc doar să adaug că acest text a avut trei titluri, cel de al doilea la care am renunțat fiind ”Capcană pentru genii”. Poate dacă aș fi lăsat titlul ai fi remarcat stilul ales. Cât despre text în sine orice ar fi de spus trebuie susținut cu argumente. Le aștept...
Ioane ești aproape de a-ți găsi scopul în viață. Sau doar mi se pare. te citesc demult și chiar îmi par simpatice unele dintre textele tale. csiitura ta se ridică peste medie. Eu mi-am asumat propria mediocritate pentru că mă definește. Și de la tine aștept tot argumente, nu ”rețete” literare.
Sincerele mele aprecieri tutror.
Florin O.
0
FOLa comentariul pentru Ioan,
csiitura = scriitură
csiitura = scriitură
0
FOSite-ul a funcționat destul de rău azi.
Graba de a reuși să finalizez comm-ul se observă.
deți = deții
tutror = tuturor
Mulțumesc anticipat pentru înțelegere.
Graba de a reuși să finalizez comm-ul se observă.
deți = deții
tutror = tuturor
Mulțumesc anticipat pentru înțelegere.
0
ABstimate domn,
nu m’am putut abtine din a va marturisii ca va iubesc
si cum spune un proverb german ca trebuie sa faci numai ce nu te poti abtine
iata-ma aici cu acest te iubesc cat pot eu de sincer
va iubesc pentru textul pe care l’ati scris si datorita caruia am avut prima mea revelatie
cat de superficiali putem fi
cred ca aveti dreptate. Atat este de uziatat iubescul incat pateticul si penibilul si’au facut loc in el. Nu stiu ce intentie de atac a fost ci mai degraba de semnalare asupra ridicolului in care intra un autor atunci cand acest iubesc apare in text
‚nevoia de scuze pentru lipsa rațiunii’ cred ca spune destul de mult pentru a nu mai fi nevoie de explicatii
m’a daramat totusi acest diazepam al ratiunii
care deja a anihilat o parte din comentatori
Acest monolog cu umanitate atrage in mod sigur si pareri contradictorii ce nu inteleg insa cum aceste pararei sunt aruncate cu superficialitate
Din pacate suntem obisnuiti sa aruncam cuvintele la fel de usor cum spune si acel te iubesc.....
De data asta
Eu
Reverență
Adriana
0
FODomnișoară Adriana,
mulțumesc pentru aplicarea sincerității dumneavoastră pe mine.
Mă iubiți?
Este amuzantă această replică, dar constat cu tristețe că iubiți o revelație și superificală pe deasupra.
Ehe, într-adevăr am explicat în comentariile anterioare cum stă treaba cu argumentele ”scăpate” superficial. Mi-aș dori să găsesc în cometariile postate aici ce înseamnă pentru cei care scriu iubirea. Credeți că riscă cineva măcar o mică definiție? Foaie verde ...
Și dacă este necesar să fiu primul care riscă ceva aici atunci pot spune că atunci când iubești o persoană o iubești total. În consecință iubesc inclusiv mediocritatea ei. De ce nu aș iubi-o și pe a celor de aici, dacă tot este așa de ușor să spui ”te iubesc!”?
Reverență,
Florin O.
mulțumesc pentru aplicarea sincerității dumneavoastră pe mine.
Mă iubiți?
Este amuzantă această replică, dar constat cu tristețe că iubiți o revelație și superificală pe deasupra.
Ehe, într-adevăr am explicat în comentariile anterioare cum stă treaba cu argumentele ”scăpate” superficial. Mi-aș dori să găsesc în cometariile postate aici ce înseamnă pentru cei care scriu iubirea. Credeți că riscă cineva măcar o mică definiție? Foaie verde ...
Și dacă este necesar să fiu primul care riscă ceva aici atunci pot spune că atunci când iubești o persoană o iubești total. În consecință iubesc inclusiv mediocritatea ei. De ce nu aș iubi-o și pe a celor de aici, dacă tot este așa de ușor să spui ”te iubesc!”?
Reverență,
Florin O.
0
Nu știu dacă anume aceasta a fost intenția, însă nu pot să remarc pe alocuri ironia evidențiată, bolduită din punct de vedere moral. Toată această logică și rațiune de a ordona ideile mi se pare destul de tranzitivă, dar prin acțiunile repetitive, pot zice cert că întărește ideea, contorsionînd cea mai pură formă a afectului, fără de care mulți sensibili are deveni nefericiți, mulți dintre cei mai slabi. Aici mise pare potrivit să închei cu o frază din jurnalul dvs \"Mea culpa II\", mărturisire care m-a marcat:
\"Nimeni nu mai înțelege nimic din ceea ce am devenit! Mi se relevă prin vorbe că sunt inutil, că mă vând prin taverne, că boicotez iubirea, că sfidez capitularea celor ce iubesc necondiționat, că aș convoca demonii din semeni, că distrug argumentele din umbra cultului personalității individuale, că ironizez pasiunea pentru viață!\"
Mi se pare o firească accentuare a crezurilor de mai demult, pe care puțini au curajul să le rostească cu voce tare. Nu am trăit încă dragostea în viața asta, și mi s-a dat de foarte puține ori să aud sau să rostesc sublimul \"te iubesc\". Dar s-ar putea întîmpla simplu într-o zi să nu mă tem de patetismul sau banalitatea ce o poartă, enumerîndu-mă printre cei mulți care nu vor cădea în acord cu dumneavoastră.
Voi mai reveni aici mîine dimineață, dacă va fi cazul. În orice caz vă spun,
Noapte bună și somn ușor,
a dvs fidelă cititoare,
Ecaterina Bargan