Texte în proză

Cât de departe îmi par toate și cât de sordide. Mă încearcă în permanență un gust de fiere; paradoxal, în puterea obișnuinței începe să-mi placă. Fiecare zi mă instalează în fotoliul spectatorului

FOflorin otrocol

0

0

-Ce faci mă? Mai ajungi? Te mai aștept mult? -Sunt pe scara rulantă, urc spre cafenea. Ajung într-un minut, am adăugat, după care am închis grăbit telefonul, ca să nu am parte de vreo continuare

FOflorin otrocol

0

0

„Încă o noapte reușită cu mine” se gândi el, strivind țigara de pereții de ceramică ai scrumierei. Avea parte de acele nopți în care nimeni și nimic nu-i putea lua liniștea. Nici măcar prezența ei

FOflorin otrocol

0

4

... după cele șase luni de singurătate, șase luni de introvertire autoimpusă de mecanismele reflexe ale instinctului acționat de frica dinaintea unui epitaf nevrotic de ireal, mă revăd în mijlocul

FOflorin otrocol

0

1

\"Tu poți crede orice despre mine. Pot accepta să iei cu tine toate amintirile care nu-mi sunt de trebuință, sau uită-ți în mine amintirile tale de aruncat. Te rog profită din plin de toată

FOflorin otrocol

0

8

Trecuseră șase luni de la întâlnirea cu orbul. Deși refuzam frenetic să-mi recunosc metamorfoza, mă amăgeam conștient că sunt același. Gândurile îmi stagnau proptite în predicțiile orbului. Mai mult

FOflorin otrocol

0

0

Pe masă, o sticlă goală în care se ascunde un mesaj scris. Am găsit-o pe malul râului ce străbate în lung orașul. Încerc să-i refac traseul. Știu că este de la tine. Tu ești departe și cu toate astea

FOflorin otrocol

0

0

Îl întâlnisem în parc. Stătea rezemat de bancă cu trupul perfect mulat după curbele ei. Cu capul puțin înclinat asculta copacii. Palmele ușor crispate îl ancorau de realitatea morții. Prin lemnul

FOflorin otrocol

0

5

Se trezi destul de târziu. Undeva, în jurul amiezii. Se gândise la tot trecutul lui, la tot ceea ce își refuzase, la ideea de acceptare, la ceea ce devenise. Privi în jur și încercă să afle motivul

FOflorin otrocol

0

1

Se îndrepta direct spre EA. În mintea lui nu era loc de bun rămas. În reminiscențele lucidității i se adunaseră toți demonii, zâmbea pervers din colțul gurii și își frământa palmele pregătite să

FOflorin otrocol

0

0