Proză
Love story rural
Cronica unui recensământ ratat
3 min lectură·
Mediu
\"Tu poți crede orice despre mine. Pot accepta să iei cu tine toate amintirile care nu-mi sunt de trebuință, sau uită-ți în mine amintirile tale de aruncat. Te rog profită din plin de toată libertatea care îți va rămâne după plecarea mea. Deretică atent unde mai găsești urme din mine. Folosește cu încredere, împotriva amintirii mele, toate motivele care te-au determinat să mă lași să plec. Răzbună-te pe manuscrisele mele, ardele-n flăcările urii tale. Blesteamă-mă și uită total de îngerii și sfinții care ne-au adus împreună. Orice ai gândi, acum când lecturezi răvășită răvașul acesta, îți reamintesc că sunt suficient de laș încât să îți recunosc tardiv că sunt dependent de tine. Am plecat să mă lepăd de sevrajele mele, între oameni. Te voi purta pervers în mine și totul numai pentru a-mi pedepsi destinul. Hotărât lucru, nu ți-am oferit nici un motiv să mă regreți. Și dacă te încearcă îndoiala recitește la nesfârșit acest răvaș. Până la epuizare!
P.S. Mai știu că metodele personale de a elimina răul \"necesar\" ți-au părut mereu barbare. Un motiv în plus să-ți demonstrez veridicitatea lor aplicându-le pe noi. Găsește, te rog, soluții să nu mă ierți și să mă uiți. Îți amintești cum râdeam de sintagma \"de la ură la dragoste este numai un pas\" și cum simulam ura pentru a ne \"împăca\" în dormitor? Niciodată nu mi-a reușit a fi vulgar cu tine. Nici în gesturi, nici în sentimente. Acum când îți scriu realizez câte ne leagă. Încerc cu disperare să termin epistola asta. Îmi doresc să plec înainte de întoarcerea ta.
Alt P.S.: Greu! Foarte greu îmi va fi fără tine. Nu știam că pot fi atât de lamentabil, de patetic. Nu îmi găsesc cuvintele. Nu ți-am spus niciodată ceea ce știam că arzi să auzi. Aici și acum o pot face. Te Iubesc! ...
Un alt P.S.: Aud cheia ta, în ușă. Mă găsești pe balcon la o țigară. Sper, după ce citești, să mă ierți. Explicațiile sunt chestiuni de mâna a doua, de bucătărie. Tu știi asta de la E. Maria Remarque. Am să le ofer, dacă este necesar! ...\"
*
Se ridică și puse biletul pe masa din bucătărie, după care aleargă spre balcon. Se sprijinise de balustradă și căuta prin fumul țigării țintuite între buzele uscate, soluții pentru ieșirea din criza pe care o crease. Dinspre interiorul apartamentului nu se auzea nimic. Se gândea febril la cantitatea de lașitate pe care o deținea. Era la a treia țigară când îi auzi chemarea. Brusc i se relevă soluția. Amândoi erau adepții calității, deci se impunea imperios să dea calitate lașității lui. Ea stătea în spatele lui, fără să spună nimic, privindu-l cum strivea mucul de balustradă. \"Tipic lui\", gândi ea. Îl urmărea cu privirea cum se cățăra pe balustradă. Pentru că nu credea în el nu schiță nici un gest pentru a-l opri să se arunce. Era ultimul lui zbor, completat cu gândurile lui. Ea va tăcea pentru totdeauna, iar el se gândea la victoria finală, a acelui unic \"Te Iubesc!\". Pentru nici unul dintre ei nu mai conta noțiunea de \"mâine\".
Și totuși, a doua zi, fițuica locală pomenea de \"calitatea\" nebuniei lor. Cui îi păsa de asta? Oamenii erau prea ocupați cu supraviețuirea. Poveștile de dragoste nu sunt punctul lor forte.
*
\"Și când te gândești că tocmai ieri dimineață au fost cei de la Primărie cu recensământul. Domnule doctor, ce scuză am eu mîine că i-am mințit la numărătoare?. Pot să păstrez cămașa asta!? Îmi place că se încheie la spate fără nasturi ...\"
Cluj Napoca
septembrie, 2008
P.S. Mai știu că metodele personale de a elimina răul \"necesar\" ți-au părut mereu barbare. Un motiv în plus să-ți demonstrez veridicitatea lor aplicându-le pe noi. Găsește, te rog, soluții să nu mă ierți și să mă uiți. Îți amintești cum râdeam de sintagma \"de la ură la dragoste este numai un pas\" și cum simulam ura pentru a ne \"împăca\" în dormitor? Niciodată nu mi-a reușit a fi vulgar cu tine. Nici în gesturi, nici în sentimente. Acum când îți scriu realizez câte ne leagă. Încerc cu disperare să termin epistola asta. Îmi doresc să plec înainte de întoarcerea ta.
Alt P.S.: Greu! Foarte greu îmi va fi fără tine. Nu știam că pot fi atât de lamentabil, de patetic. Nu îmi găsesc cuvintele. Nu ți-am spus niciodată ceea ce știam că arzi să auzi. Aici și acum o pot face. Te Iubesc! ...
Un alt P.S.: Aud cheia ta, în ușă. Mă găsești pe balcon la o țigară. Sper, după ce citești, să mă ierți. Explicațiile sunt chestiuni de mâna a doua, de bucătărie. Tu știi asta de la E. Maria Remarque. Am să le ofer, dacă este necesar! ...\"
*
Se ridică și puse biletul pe masa din bucătărie, după care aleargă spre balcon. Se sprijinise de balustradă și căuta prin fumul țigării țintuite între buzele uscate, soluții pentru ieșirea din criza pe care o crease. Dinspre interiorul apartamentului nu se auzea nimic. Se gândea febril la cantitatea de lașitate pe care o deținea. Era la a treia țigară când îi auzi chemarea. Brusc i se relevă soluția. Amândoi erau adepții calității, deci se impunea imperios să dea calitate lașității lui. Ea stătea în spatele lui, fără să spună nimic, privindu-l cum strivea mucul de balustradă. \"Tipic lui\", gândi ea. Îl urmărea cu privirea cum se cățăra pe balustradă. Pentru că nu credea în el nu schiță nici un gest pentru a-l opri să se arunce. Era ultimul lui zbor, completat cu gândurile lui. Ea va tăcea pentru totdeauna, iar el se gândea la victoria finală, a acelui unic \"Te Iubesc!\". Pentru nici unul dintre ei nu mai conta noțiunea de \"mâine\".
Și totuși, a doua zi, fițuica locală pomenea de \"calitatea\" nebuniei lor. Cui îi păsa de asta? Oamenii erau prea ocupați cu supraviețuirea. Poveștile de dragoste nu sunt punctul lor forte.
*
\"Și când te gândești că tocmai ieri dimineață au fost cei de la Primărie cu recensământul. Domnule doctor, ce scuză am eu mîine că i-am mințit la numărătoare?. Pot să păstrez cămașa asta!? Îmi place că se încheie la spate fără nasturi ...\"
Cluj Napoca
septembrie, 2008
083.964
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- florin otrocol
- Tip
- Proză
- Cuvinte
- 593
- Citire
- 3 min
- Actualizat
Cum sa citezi
florin otrocol. “Love story rural.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-otrocol/proza/1803148/love-story-ruralComentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
FOSărut mâna,
domnișoară Nicoleta.
Mă gândeam de când am postat textul și am lăsat acest titlul, că nu se va înțelege mare lucru. Inițial am dorit să fac exact cum ați precizat, respectiv să schimb subtilul cu titlul. Dar am ales în cele din urma varianta care se vede. Motivația? Acest text face parte dintr-o piesa de teatru scurt ca și ”Orbul și idealistul”. În actul I totul se petrece ca și decor într-o garsonieră dintr-un bloc construit de un investitor ratat postdecembrist într-o comună oarecare situată la limta unei localități reședință de județ (ca de exemplu Sibiu-Șelimbăr, Cluj-Florești sau București-Otopeni-devenit între timp oraș). Mobilierul este foarte sărăcăcios, de tip vechi (adică lemn masiv ros de carii), cu carpete pe pereți și un tablou familial, gen poza de nuntă. Personajul este un inginer mecanic, în prezent șomer, fost director în cadrul SMA-ului (Stațiunea de mecanizare a agriculturii)din comună. Ea este o țărancă autentică, puțin trecută, ușor emancipată, dar încă frumoasă, genul de frumusețe autohtonă a locului. Ea nu are decât o școală profesională și lucrează la ferma de la marginea comunei. Amândoi trăiesc la limita supravițurii, dar ea datorită frumuseții sale și a slăbiciunilor masculine este angrenată într-o relație cu patronul fermei. Nu doresc să insist asupra detaliilor, dar încercam o explicație mai în detaliu pentru a fi suficient înțeles de ce am ales acest titlu. Am postat doar finalul ...
În legătură cu scriitorul E. M. Remarque, mulțumesc de sesizarea eratei. Era foarte târziu aseara când am postat textul și mi-a scăpat. Cred ca am cuplat cu prenumele scris sub forma de inițială, Enrich (E.), și mi-a scăpat.
Despre aprecieri nu pot decât a vă mulțumi pentru lecturare și percepție.
Reverență,
Florin O.
domnișoară Nicoleta.
Mă gândeam de când am postat textul și am lăsat acest titlul, că nu se va înțelege mare lucru. Inițial am dorit să fac exact cum ați precizat, respectiv să schimb subtilul cu titlul. Dar am ales în cele din urma varianta care se vede. Motivația? Acest text face parte dintr-o piesa de teatru scurt ca și ”Orbul și idealistul”. În actul I totul se petrece ca și decor într-o garsonieră dintr-un bloc construit de un investitor ratat postdecembrist într-o comună oarecare situată la limta unei localități reședință de județ (ca de exemplu Sibiu-Șelimbăr, Cluj-Florești sau București-Otopeni-devenit între timp oraș). Mobilierul este foarte sărăcăcios, de tip vechi (adică lemn masiv ros de carii), cu carpete pe pereți și un tablou familial, gen poza de nuntă. Personajul este un inginer mecanic, în prezent șomer, fost director în cadrul SMA-ului (Stațiunea de mecanizare a agriculturii)din comună. Ea este o țărancă autentică, puțin trecută, ușor emancipată, dar încă frumoasă, genul de frumusețe autohtonă a locului. Ea nu are decât o școală profesională și lucrează la ferma de la marginea comunei. Amândoi trăiesc la limita supravițurii, dar ea datorită frumuseții sale și a slăbiciunilor masculine este angrenată într-o relație cu patronul fermei. Nu doresc să insist asupra detaliilor, dar încercam o explicație mai în detaliu pentru a fi suficient înțeles de ce am ales acest titlu. Am postat doar finalul ...
În legătură cu scriitorul E. M. Remarque, mulțumesc de sesizarea eratei. Era foarte târziu aseara când am postat textul și mi-a scăpat. Cred ca am cuplat cu prenumele scris sub forma de inițială, Enrich (E.), și mi-a scăpat.
Despre aprecieri nu pot decât a vă mulțumi pentru lecturare și percepție.
Reverență,
Florin O.
0
IMcuvintele textului au o forta a trairii ce taie respiratia...in ciuda indiferentei si coborarii existentelor noastre, de multe ori, in derizoriu, Frumusetea si Iubirea continua sa existe!...iar eu ma bucur mult de cate ori redescopar asta...e minunat si inaltator sa auzi omul spunand \"te Iubesc\"!...si m-am oprit cu intelegerea aici, inainte de moarte...
0
FOSărut mâna, Ioana.
Iubirea are mai mult laturi dar eu prefer să insisit asupra extremelor, respectiv sublimul si grotescul.
Cei care pereferă sublimul iubirii sunt poate naivi sau curajoși, dar trăiesc la limită fără să recepeteze aceste limite.
Cei care aleg varianta grotescului se remarcă prin aplecarea spre compromis, dar și ei trăiesc la limită.
O concluzie extrem de subțire, dar cu doză suficientă de discernământ ar suna astfel: nu este absolut deloc ușor să iubești și nici să suporți iubiea altora.
Trebuie să fi făcut pentru iubire!
Mulțumesc de trecere.
Reverență,
Florin O.
Iubirea are mai mult laturi dar eu prefer să insisit asupra extremelor, respectiv sublimul si grotescul.
Cei care pereferă sublimul iubirii sunt poate naivi sau curajoși, dar trăiesc la limită fără să recepeteze aceste limite.
Cei care aleg varianta grotescului se remarcă prin aplecarea spre compromis, dar și ei trăiesc la limită.
O concluzie extrem de subțire, dar cu doză suficientă de discernământ ar suna astfel: nu este absolut deloc ușor să iubești și nici să suporți iubiea altora.
Trebuie să fi făcut pentru iubire!
Mulțumesc de trecere.
Reverență,
Florin O.
0
MNAm citit textul, e limpede, curat, curge ca un izvor la munte, un cuprins suficient de sentimente sincere, pe șleau ca să înțelegem că iubirea este o rațiune existențială! Love story e de ajuns, cred că rural nu are sens. Cu plăcerea lecturii.
0
IMFlorin, multumesc mult pentru raspuns!...frumos mai vorbesti despre iubire!...dar..iubirea nu este un concept (sau poate n-am inteles)...conceptul ramane mereu in afara noastra...conceptul e un instrument...pe cand Iubirea nu...toti suntem facuti pentru Iubire...dar poate ca inca nu stim asta...Iubirea ne traieste, ne scrie...nu poate fi explicata...de multe ori spunem: iubirea doare, iubirea naste suferinta...dar nu-i asa...cred ca incepem sa suferim abia atunci cand ne dezamagim Iubirea, cand pierdem legatura cu Iubirea pentru ca noi, *asteptarile* noastre de la Ea devin mai importante decat Ea...Iubirea nu poate fi mintita niciodata...si poate ca, de cate ori ne doare, ar trebui mai degraba sa ne simtim vinovati de neiubire decat sa dam vina pe Iubire...eu chiar cred (cu toata fiinta mea) in tot ce spus aici... si, bineinteles, titlul comentariului e o gluma...
0
FOSărut mâna din nou, domnișoară Ioana.
Iubirea se trăiește simplu. Ea nu suportă adăugiri și nici restanțe.
Spuneți că noi suntem capabili să ne dezamțgim iubirea!?
Ca orice lucru care trebuie bine făcut, iubirea poate fi trăită numai dacă te dedici total acestui sentiment. Cum ceea ce spun eu din punct de vedere cotidian este o utopie noi trăim și exprimăm clone forțate ale iubirii în sine.
Restul este poveste, conversație, minciună, concept, filosofie de periferie (cum au sintetizat toate numele mari ale filosofiei) ... aș putea continua.
Reverență,
Florin O.
Iubirea se trăiește simplu. Ea nu suportă adăugiri și nici restanțe.
Spuneți că noi suntem capabili să ne dezamțgim iubirea!?
Ca orice lucru care trebuie bine făcut, iubirea poate fi trăită numai dacă te dedici total acestui sentiment. Cum ceea ce spun eu din punct de vedere cotidian este o utopie noi trăim și exprimăm clone forțate ale iubirii în sine.
Restul este poveste, conversație, minciună, concept, filosofie de periferie (cum au sintetizat toate numele mari ale filosofiei) ... aș putea continua.
Reverență,
Florin O.
0
FOSalutări Marius.
Îmi cer scuze, dar nu am văzut comentariul tău.
Consider că ”Love Story” este un nume consacrat, restul este o remarcă de tip marketing, care vinde. Nu mă refer neaparat la titlul meu ci la orice sincopă nenorocită care conține ideea de mai sus.
Am explicat în primul răspuns de ce este și rural.
Mulțumesc de lecturare și de replică.
Cu stimă,
Florin O.
Îmi cer scuze, dar nu am văzut comentariul tău.
Consider că ”Love Story” este un nume consacrat, restul este o remarcă de tip marketing, care vinde. Nu mă refer neaparat la titlul meu ci la orice sincopă nenorocită care conține ideea de mai sus.
Am explicat în primul răspuns de ce este și rural.
Mulțumesc de lecturare și de replică.
Cu stimă,
Florin O.
0
PS. E Remarque, cu \"que\", de ai zice ca-i francez. Si tot el zicea ca regretele sunt lucrurile cele mai inutile din lume. Tot ceea ce a trecut apartine unui muzeu. Probabil nici femeia nu regreta mintitul la numaratoare. Doar se mira, in camasa ei incheiata la spate, de asa schimbare neprevazuta.