Jurnal
Asediul singurătăților mele ...
Expresiile abisului
2 min lectură·
Mediu
Doamne! Câtă melancolie poate zace în mine. Îți vorbesc ție despre acea tristețe ușoară, plăcută chiar. Vorbesc de acea nobilă trăire care te-a încercat și pe Tine, după ce ai creat Universul. Acea stare care te-a cufundat în reverie, care ți-a adormit simțurile atunci când ai creat omul. Pentru ca altfel nu îmi pot explica cum ne-ai cadorisit cu toate slăbiciunile noastre, acele slăbiciuni care ne fac vulnerabili până la capitulare. Mă posedă acea melancolie căreia îi este străin gândul sinuciderii, acel gând care-l seca de viață pe Tolstoi, după ce a conștientizat gustul amar al inutilității vieții. Căci, ce este viața, dacă nu un nonsens!? Refuz cu îndărătnicie să caut răspunsurile în Tine, pentru că îți simt până-n străfundurile sufletului meu singurătatea. Nu metafizica ancestral atașată gândurilor mele mă așează în melancolie, ci regretele tale de a ne ști neîmpliniți. Fiecare căutare a mea te provoacă și pe Tine la căutări. Îmi amintesc că atunci când am murit prima dată, ieșirea din mine m-a adus în apropierea Ta. Mi-ai refuzat tăcerile. Acel refuz m-a conștientizat de existența Ta, dar mi-a anulat orice aplecare spre fatalitate. A ști că ești mă identifică cu singurătatea. Îți vorbesc de acea singurătate care îmi forțează limitele, mă desprinde din mine, mă determină să mă adresez mie ca unui străin. Am parte de conversații interminabile, care nu converg niciodată spre concret, pe care teologia le evită și le ascunde umanității. Din această singurătate am aflat despre mine tot ce nu aș fi vrut să cunosc vreodată, acel eu pe care semenii îl evită și-l disprețuiesc, pentru că sunt prea conștient de mine și de limitele Tale. Nu elegia singurătății mele mă duce în pragul disperării, ci lipsa unei certitudini. Am nevoie de o certitudine, nu vis-a-vis de creația Ta, momentan doar vis-a-vis de mine. Încă nu pot înțelege de ce trebuie să le suport pe toate, să le asimilez după disecare. Ce nu voi înțelege niciodată este cum de mă pot ierta după ce-mi iert prin uitare semenii. Sunt foarte nefericit de expresia adevărului cioranian din sintagma „Singurătatea nu te nvață că ești singur, ci singurul!”.
Cluj Napoca
martie, 2009
Cluj Napoca
martie, 2009
073.441
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- florin otrocol
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 356
- Citire
- 2 min
- Actualizat
Cum sa citezi
florin otrocol. “Asediul singurătăților mele ....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-otrocol/jurnal/1827083/asediul-singuratatilor-meleComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
FOSărut mâna, Carmen.
promit un răspuns până deseară în jurul orei 21.00.
Mulțumesc pentru răbdare și înțelegere.
Florin O.
promit un răspuns până deseară în jurul orei 21.00.
Mulțumesc pentru răbdare și înțelegere.
Florin O.
0
FOSărut mâna, Carmen.
Din fericire nu-mi este la nimic de folos a cuceri singurătatea cuiva. Scriu doar pentru ca acest lucru îmi este de trebuință acum. Curând mă voi opri din scris, dar nu înainte de a posta partea a IV-a de la ”Orbul și idealistul”, fiind vorba de o promisiune care trebuie onorată. Nu doresc a-ți provoca dezamăgiri, dar spectacolul trăirilor mele îl păstrez pentru mine. Adaug faptul că nu sunt mulți care digeră astfel de defulări și nici nu pricep mare lucru. Aș prefera să povestim despre singurătate în cadru privat dacă simți nevoia unei alte abordări, dar insist să înțelegi că este doar o invitație la conversație pe care o primesc la nivel de provocare. Îmi cer scuze pentru brutalitatea sincerității mele.
Răspunsul final la ultima ”cerință” ar fi să înțelegi că în sufletul meu, dacă acum se intră, nu se poate ieși pentru acea gură de aer. Sunt ca o salină îmbibată de nisipuri mișcătoare.
Seară bună îți doresc, ție și gândurilor tale.
Reverență,
Florin O.
Din fericire nu-mi este la nimic de folos a cuceri singurătatea cuiva. Scriu doar pentru ca acest lucru îmi este de trebuință acum. Curând mă voi opri din scris, dar nu înainte de a posta partea a IV-a de la ”Orbul și idealistul”, fiind vorba de o promisiune care trebuie onorată. Nu doresc a-ți provoca dezamăgiri, dar spectacolul trăirilor mele îl păstrez pentru mine. Adaug faptul că nu sunt mulți care digeră astfel de defulări și nici nu pricep mare lucru. Aș prefera să povestim despre singurătate în cadru privat dacă simți nevoia unei alte abordări, dar insist să înțelegi că este doar o invitație la conversație pe care o primesc la nivel de provocare. Îmi cer scuze pentru brutalitatea sincerității mele.
Răspunsul final la ultima ”cerință” ar fi să înțelegi că în sufletul meu, dacă acum se intră, nu se poate ieși pentru acea gură de aer. Sunt ca o salină îmbibată de nisipuri mișcătoare.
Seară bună îți doresc, ție și gândurilor tale.
Reverență,
Florin O.
0
CSeu nu consider textul tau o defulare, il consider o meditatie sau pur si simplu o manifestare literara ad-hoc, atat cat poate separa omul de sciitor.
in legatura cu \"Din fericire nu-mi este la nimic de folos a cuceri singurătatea cuiva\" s-ar putea sa te inseli, dupa o vreme poate vei ajunge la concluzia mea
\"singuratatea mea esti tu\", definitie-paradox, pt ca deja intrevenind a doua persoana nu mai e singuratate si totusi este.
spunand: \"nu-mi este la nimic de folos a cuceri singuratatea cuiva\", culmea, mie mi se pare esential, glorios sa poti cuceri singuratatea cuiva.
apoi:\"nu sunt multi cei care digera\", aduce putin a autoaparare, fiecare individ e unic in singuratatea lui si priveste afara in mod foarte particular, caderea in multime deja ii micsoreaza trairile.
aaa, si mai cred ca nu exista cuvinte sa povesteti despre singuratate, ea se traieste si atat.
mcm
in legatura cu \"Din fericire nu-mi este la nimic de folos a cuceri singurătatea cuiva\" s-ar putea sa te inseli, dupa o vreme poate vei ajunge la concluzia mea
\"singuratatea mea esti tu\", definitie-paradox, pt ca deja intrevenind a doua persoana nu mai e singuratate si totusi este.
spunand: \"nu-mi este la nimic de folos a cuceri singuratatea cuiva\", culmea, mie mi se pare esential, glorios sa poti cuceri singuratatea cuiva.
apoi:\"nu sunt multi cei care digera\", aduce putin a autoaparare, fiecare individ e unic in singuratatea lui si priveste afara in mod foarte particular, caderea in multime deja ii micsoreaza trairile.
aaa, si mai cred ca nu exista cuvinte sa povesteti despre singuratate, ea se traieste si atat.
mcm
0
FOSărut mâna, Carmen.
Revin cu completările de rigoare, poate reușim un consens împreună.
Orice meditație încredințată public se numește defulare, este identic cu acea vorbă, când două persoane știu ceva (chiar dacă una împărtășește celălaltei persoane)nu se mai poate numi secret.
Într-adevăr, pentru restul vieții mele se poate întâmpla să fiu interesat de alte singurătăți sau pot ramâne fidel uneia singure. Rămâne de văzut. Nu doresc să frizez absurdul și să te contrazic categoric, pentru că viața se compune și dintr-o multitudine de revelații.
Singurătatea mea ești tu sună frumos dpdv literar, dar este de un patetism ridicol. Despre gloria de a cuceri singurătatea cuiva (tot metaforic vorbind) nu pot afrima acum decât că o las altora, mai vrednici decât mine. (acum zâmbesc).
Instincte am și eu, dar nu mi le folosesc niciodată (am învățat asta) pentru a evita dezamăgirile semenilor. Au și ele rolul lor, un rol foarte bine definit în viața mea, pe care mi-l asum din toate punctele de vedere, inclusiv al efectelor.
Corect! Singurătatea se trăiește, nu se povestește. Dar când te inundă și te nevrednicește de tine, atunci trebuie așezată în vitirna cu trofee a sufletului. Atunci, ea devine publică, pentru că la vitrina trofeelor tale au acces toți cei care sunt primiți de noi, în noi, prin viață (cum este și cazul tău acum, aici).
Reverență,
Florin O.
Revin cu completările de rigoare, poate reușim un consens împreună.
Orice meditație încredințată public se numește defulare, este identic cu acea vorbă, când două persoane știu ceva (chiar dacă una împărtășește celălaltei persoane)nu se mai poate numi secret.
Într-adevăr, pentru restul vieții mele se poate întâmpla să fiu interesat de alte singurătăți sau pot ramâne fidel uneia singure. Rămâne de văzut. Nu doresc să frizez absurdul și să te contrazic categoric, pentru că viața se compune și dintr-o multitudine de revelații.
Singurătatea mea ești tu sună frumos dpdv literar, dar este de un patetism ridicol. Despre gloria de a cuceri singurătatea cuiva (tot metaforic vorbind) nu pot afrima acum decât că o las altora, mai vrednici decât mine. (acum zâmbesc).
Instincte am și eu, dar nu mi le folosesc niciodată (am învățat asta) pentru a evita dezamăgirile semenilor. Au și ele rolul lor, un rol foarte bine definit în viața mea, pe care mi-l asum din toate punctele de vedere, inclusiv al efectelor.
Corect! Singurătatea se trăiește, nu se povestește. Dar când te inundă și te nevrednicește de tine, atunci trebuie așezată în vitirna cu trofee a sufletului. Atunci, ea devine publică, pentru că la vitrina trofeelor tale au acces toți cei care sunt primiți de noi, în noi, prin viață (cum este și cazul tău acum, aici).
Reverență,
Florin O.
0
CSsinguratatea mea esti tu, este patetic dar nu ridicol, este clar ca pentru cineva care traieste in izolare/autoizolare este ridicol, pentru ca nu accepta din start ideea de \"doi\". acum am vazut ca textul este la categoria personale.
nu cred ca e vorba de defulare, defularea poate fi si intre 4 pereti, nu e nevoie de public sa se cheme asa, ma incapatanez sa cred ca textul tau nu e defulare ci e scris dintr-o pornire instinctual literara.
(cum este și cazul tău acum, aici)...niciodata singuratate nu va sta in vitrina, este probabil altceva ce va trebui inventat, alt termen, alt cuvant pentru alta traire ca aceasta.
mcm
nu cred ca e vorba de defulare, defularea poate fi si intre 4 pereti, nu e nevoie de public sa se cheme asa, ma incapatanez sa cred ca textul tau nu e defulare ci e scris dintr-o pornire instinctual literara.
(cum este și cazul tău acum, aici)...niciodata singuratate nu va sta in vitrina, este probabil altceva ce va trebui inventat, alt termen, alt cuvant pentru alta traire ca aceasta.
mcm
0
FOSărut mâna Carmen, din nou.
Se pare că îți place riscul. Ești prima persoană care se încăpățînează să poarte un dialog în contradictoriu cu mine, aici pe site. Există riscul să îmi devi simpatică. Poate vom continua această conversație, cândva în mediu privat (exclusiv messenger, altceva nu devine atractiv). Defularea este posibilă oricum, depinde de definiția personală a fiecăruia. dacă defulare înseamnă a vorbi pereților sau ai lovi, da, atunci se poate numi și defulare.
În ultima vreme, timpul îmi permite să mă dedic scrisului și trăirilor mele. adevărul este ca scriu \"fact\". Sunt extrem de precis în analizele mele interioare. ce ajunge aici sunt doar fragmente din ceea ce se vede după descompunerea completă a afectului. Sunt lucruri care nu trebuiesc spuse niciodată și nimănui. Nu cred că există vreo persoană demnă în această lume să te poate avea total pe tine. se aplică și în cazul meu sau al oricărui individ.
Chestiunea cu vtrina și singurătatea era o metaforă.
Mulțumesc de trecere și răbdare.
reverențe,
Florin O.
Se pare că îți place riscul. Ești prima persoană care se încăpățînează să poarte un dialog în contradictoriu cu mine, aici pe site. Există riscul să îmi devi simpatică. Poate vom continua această conversație, cândva în mediu privat (exclusiv messenger, altceva nu devine atractiv). Defularea este posibilă oricum, depinde de definiția personală a fiecăruia. dacă defulare înseamnă a vorbi pereților sau ai lovi, da, atunci se poate numi și defulare.
În ultima vreme, timpul îmi permite să mă dedic scrisului și trăirilor mele. adevărul este ca scriu \"fact\". Sunt extrem de precis în analizele mele interioare. ce ajunge aici sunt doar fragmente din ceea ce se vede după descompunerea completă a afectului. Sunt lucruri care nu trebuiesc spuse niciodată și nimănui. Nu cred că există vreo persoană demnă în această lume să te poate avea total pe tine. se aplică și în cazul meu sau al oricărui individ.
Chestiunea cu vtrina și singurătatea era o metaforă.
Mulțumesc de trecere și răbdare.
reverențe,
Florin O.
0
textul este bine scris, dar ca idee este putin fad, ma asteptam la ceva debordant, care sa te faca sa uiti de tine si sa intri in text cu totul, cu maini, cu picioare, sa nu ramana nimic afara, sa revii ca si cand ai luat o gura de apa sarata.
singuratatea te face puternic.
ce zici?
mcm