Poezie
Semnul dintelui
1 min lectură·
Mediu
Stăm printre oameni și e cald.
E o căldură ascuțită, ca un
bolovan între umeri. Tot ce trăim,
transpirăm. Nu aprindem țigări;
jarul țigării ar întări arșița. I-ar da
încă o gură de potolit cu
sudoarea sînilor tăi. Ne iubim ca doi
vreji aninați
de arbori în care au înflorit tăciuni stacojii.
Nu este umbră, nu este apă, nu este vînt,
numai o sete uscată în care visăm
copii blonzi pornind focuri. Dacă
m-ai răcori, urșii polari ar rămîne
fără banchize și Veneția ar fi
înghițită de ape. Dar tu mă lași
să ard. Îmi pui dinainte cafeaua fierbinte
și-mi ușurezi trupul de sare cu limba.
Un lucru e sigur: sîntem atît de uscați
împreună încît viermii vor strîmba din nas
și pămîntul ne va scuipa. Și iarăși
vom arde pînă ce viermii vor strîmba din nas
și pămîntul iarăși ne va scuipa. Și
vom rămîne veșnici, ca două coloane de fum
de la două țigări,
una cu urme de ruj,
cealaltă cu semnul unui dinte care-a mușcat.
066.338
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Suciu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 168
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Suciu. “Semnul dintelui.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-suciu/poezie/13941851/semnul-dinteluiComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MV...sa arzi din dragoste pina la a fi scuipat de pamint si viermi..imagine extraordinara! Mi-as taia venele pentru asta!
0
FODistincție acordată
ca de obicei suciule,
nu te dezminti. remarc aceași nevrotică nevoie de îmbălsămare a iubirii pure, necondiționate.
îmi place cum te pierzi în sălbăticia simțurilor, o faci exact că atunci când doar atât mai rămâne din ființă.
bravos amice, tu continuă să scri acerb obligându-mă să mai scap câte un comentariu.
reverente,
florin o.
nu te dezminti. remarc aceași nevrotică nevoie de îmbălsămare a iubirii pure, necondiționate.
îmi place cum te pierzi în sălbăticia simțurilor, o faci exact că atunci când doar atât mai rămâne din ființă.
bravos amice, tu continuă să scri acerb obligându-mă să mai scap câte un comentariu.
reverente,
florin o.
0
VPmda...
lasa ca iti zic pe bune cand ne vedem...
altfel
cum ar spune un prieten comun, neo-impresionism
cum as zice eu: nu cumva ai început sa-ți asculți propriul ecou?
text plăcut dar mă obișnuisei cu un zvâc...
în proză încă e...
lasa ca iti zic pe bune cand ne vedem...
altfel
cum ar spune un prieten comun, neo-impresionism
cum as zice eu: nu cumva ai început sa-ți asculți propriul ecou?
text plăcut dar mă obișnuisei cu un zvâc...
în proză încă e...
0
ASVa multumesc tuturor pentru atentia cu care v-ati aplecat asupra acestor rinduri.
0
DVUn candid semn, bifurcat în Yin și Yang - țigări, muțcătură din măr, vorbind aluziv și de moarte.
Trenspiră ori se propagă departe tot ce trăim. Cercurile fumului preînchipuie cercurile în apă. Undele. Rezonanța, echilibrul, unitatea contrastelor. Căldura insuportabilă e definită tactil, ca o întărire a simțurilor, o degajare de mister feminin. Prin palparea masculină a acestuia.
Trenspiră ori se propagă departe tot ce trăim. Cercurile fumului preînchipuie cercurile în apă. Undele. Rezonanța, echilibrul, unitatea contrastelor. Căldura insuportabilă e definită tactil, ca o întărire a simțurilor, o degajare de mister feminin. Prin palparea masculină a acestuia.
0
apoi, dragostea asta secetoasă, care arde și purifică deopotrivă, dogoarea asta care provoacă sete, capătă aici proporții apocaliptice, (urșii ăia care rămân fără banchize & Veneția înghițită de ape ) :D lucru care îmi place mult.
e o poemă cu nerv și mai ales cu dinte :)
culmea, care mușcă. și asta iar îmi place mult.
ca de obicei,
bucuros să-l citesc pe Adrian Suciu.
servus!