Lucruri singure

.. mie mi se pare minunat că orașul se poate înstăpâni pe o stradă, iar nu doar ...strada într-un... Semănatul nisipului în pustiu evocă ideea gestului inutil, gratuit (cel puțin, la prima vedere). Asocierea văduvă - orfan o receptez drept dramatică (inclusiv în sensul de generatoare... estetic și.. cognitiv), deși el este... vesel! Este, cred, o pereche potrivită (sic!), care are șanse de a supraviețui (totuși, în final, se cam.. moare, dar.. altfel). Iar vorbele (vs. cuvinte?!), da, pot genera fenomene meteo redutabile... Un text despre iubirea-asta care te secătuiește mai rău decât un război. Și, totuși (sau.. tocmai de aceea?! cf. catharsisul), ea are mâinile perfect potrivite să spele ceea ce „anterior” pe ea o spăla (desigur, ipostaza apei CURATE, căci există și alte sortimente de...)

ultimele două versuri. Ca idee, desigur. Nu am mai găsit imaginea în poeme. Mi se pare originală. Dar întreg textul e bine scris, emoționant, fabricile de umbră de asemeni inedite. Nu prea mă pricep la critică, dar știu ce îmi place. Și reacționez.

poezie de pus la rană, atât de curată și atât de curat împărtășită singurătate a lucrurilor!

Nu pot decât să tac și să mă înclin în fața unei astfel de stări poetice!