Maria Gheorghe

sunt în București de trei sӑptӑmâni... l-am gӑsit mai curat și mult mai aglomerat de la un trafic infernal... pe strada mea din București, teii miros altfel, mai aproape de...

omul nu știe mereu mereu ce o sӑ-i treacӑ prin stare în momentul urmӑtor... o amintire de neuitat sau una despre care nici el nu crede c-ar fi existat... existӑ

Je dédie ce livre à mes parents, qui n’ont jamais vu la mer et qui n’ont connu que l’aventure du sacrifice, en me souvenant de ne pas leur avoir dit, comme il se doit, combien je

dimineața de azi s-a trezit c-un ultim dor... o streașină picurând o lacrimă un condei și-o călimară cu cerneală jumătate inegală o potecuță coborâtoare în satul de unde a plecat la

Chiar așa?! Pe pașaporul meu românesc scrie îmbietor “Uniunea Europeană – România”. Sunt în vacanța mare, în România și, de când am venit, aveam o mândrie (nemanifestă) că voi vota acasă,

ce mai poți cumpăra azi, în București, cu 200 de euro, dublul pensiei de urmaș a mamei?! două genți din piele, o roșie (700 g), cinci cărți (autori români), o înghețată, o pizza la terasă, șase

Aș fi vrut să scriu în seara aceasta o poveste frumoasa, învelită de gândul când am plecat de-acasă… dar, în prag, m-am oprit nițel și-am ascultat. Se auzea cum curg lacrimi calde pe obraz, și-am

Ai îmbătrânit în uitare, Miroane! La ce bun? Plouă cu tăceri uscate. Norii sunt grei... din inima lor, am auzit împușcături. Nu cred că trage cineva în vise. Așteptarea a inundat țărmul. În zare,

Plouă... plouă din rădăcini de nori înalți... Miroane, îți las semn din trecătoare aduceri aminte, învelite în uitare. Bătrânul stejar, într-o toamnă, mi-a dăruit, din frunză-i, un con. Își

Deși nu ne cunoaștem, v-am visat, Domnule Profesor. După ce m-am trezit, am încercat să-mi aduc aminte... erau, toate, fragmente, unele trăite, altele netrăite. La început, eram uitată pe un pisc...

Ne încântă \"evoluția\", dar, de multe ori, ne înspăimântă \"ireversibilul\" și, împreună, fac parte din aceeași taină: timpul... și, până când nu vom ajunge să-i bem licoarea din cupă de Y, spațiul

Zile trec... unele nepăsătoare, altele (...) dureros de triste. Puține sunt cele fericite, să le facă pe toate să reziste, și să lase chiar urme de neșters, nimic să le rănească. Alte zile vin de

(Plouă...................... .................................. .......... .. ................) E închis, Domnule, pentru schimbare! Sau sunteți chiar renovatorul pe care-l chemasem acum câțiva

Eram doi pe același drum pietruit cu cele mai bune gânduri. Începea simplu: ia-mă la braț, și spune-mi tu! Am schimbat pasul… să fie!... și-am continuat cu un cântec, să căutam puțină nostalgie în

... peisajul ăsta face parte din mine, și se răstălmăcește ori de câte ori oboseala mă stăpânește... toate câte sunt se adună într-o formă străină de mine și mă doare... apar tot felul de unghere

rătăcesc în sloterisme zelkanând vise și flori, iar pe cea mai strâmtă cale nimeresc în uneori… și, din lunga amintire cu a fi și a nu fi, tu mă duci într-o poveste cu a ști și a iubi… dai cu

(E suficient să spun că eu sunt Maria, și Juan e pictorul care m-a ucis. Presupun că Procesul a rămas în memoria celor care… și că nu-i nevoie să spun mai mult despre mine, cea care a asistat, de

\"Casă albă, dragă mie/ Ce-a fost soarta să ne fie/ Vânt a pustiu bate-n tine/ Și durerea geme-n mine/\".... Lampa, pe un colț, lângă fereastră, pâlâie în gândul gol din casă... El stă la masă, cu

Duminica asta a trecut ca un câine care-și așteaptă stăpânul, afară, pe scările de la ieșirea din gară. Plecase stăpânul, demuuuult! Nici nu mai știe de când. Să nu se mai întoarcă(?)!... Un tren

Prolog marin: «Ies pe punte în jurul orei 4. Privesc marea, rotunjindu-se o dată cu ziua. (...) Cerul, încă plin de stele, fremăta vrăji, iar aripile nopții, în plină metamorfoză, biciuiesc imagini

aici, în locul ăst\' străin cu casa-n dealul cu pelin te am în viață și în vis cu numele-ți de zi-deschis în comparația lui ca... rimând cu egipteanul Ra !!!!!!!!!!!!! Calule, s-aduci bani!…

M-am tot întrebat: cum se face ca ești cu o dimineață înainta mea, apoi cu o seară?! Și n-am vreme să-mi răspund, că mă trezesc pe marginea nopții, unde îmi dai brânci în vis... acolo e realitatea