Motto : \"Să prinzi Spațiul dintre clipe și să-L plimbi prin Infinit\"... Vântul îmi luase urmele pașilor pe nisip când am ajuns la tine, când am plecat, urme n-am lăsat, zburam, tu m-ai strigat și
Gura metroului adevăr grăiește. Luni, chiar acum patru zile, mă grăbeam spre începutul dimineții. La intrarea în subteran, câțiva copii \"se jucau\" de-a cerșitul, întâmplare rară în acest oraș...
Cu întrebarea \"ești bine?\" parcă ai pregăti \"o scrânteală\" a mea și eu să ți-o confirm. Întreabă-l pe manechin, dirijează întrebările spre altceva, spre mine lasă-ți bucuria, altfel, pun prosopul
Motto: Ziceai tu, că un lucru face atât cât îl prețuiești. Și mai ziceai...
(dintr-un manuscris din vis)
Pe scara mea cânta o fată frumoasă. Biblioteca ei, plină cu rafturi locuite de vise, era
Motto: când ploile de vară ajung de scutur\' teiu\', e semn că iar e toamnă și merg să văd de Steiu... și parcă-i mai aproape acum decât atunci... și parcă ieri, Bătrânul...
De mă cerți,
Ioan, nu-mi face gândul tău străin. Trimite-mi, te rog, ultima ta scrisoare pe care mi-ai
trimis-o ieri pe caisse,... mi-a dispărut... La tine mai cânta greierii? Știu. M-am grăbit și-am greșit.
La o margine de drum m-a abandonat o iubire. La început i-am căutat primele cuvinte, să ți le trimit recomandat printr-un porumbel cu adresă la mansarda de la numărul întors. Drumul n-avea bordură,
Se făcea din ce în ce mai târziu. Speranța cobora cărarea spre \"așa a fost să fie\".
Nimeni nu mă chemase pe numele mic, să-mi dăruiască Sentimentul că sunt Mare...și că pentru El există o
E tot ce se vede: un pahar plin cu apă pus pe o umbrelă...
\"Ce ziceți de ideea mea?\"(Magritte)
Ca într-un joc de șah în parcare, m-ai lăsat să mut singură piesa cea mai importantă,
gândul. Nu
\"Ritmul nu se găsește doar în sunete, ci și în tăcere \". (Malevici)
Suntem doi clasici în viață pe acest perete văruit proaspăt de Domnul (...),
două tablouri cu rame albe,...eu îmbrăcată în
\"Un obiect nu face niciodată oficiul numelui sau imaginii sale...\" (Magritte)
...era chiar un 15 august, când Magritte s-a dus să vadă dacă se vede că \"aceasta nu este o pipă\"...
Plouase
« Mă plimbam cu doi prieteni pe o cărare – soarele apunea – dintr-o dată cerul deveni roșu-sânge – m-am oprit obosit și m-am sprijinit de-o balustradă – era sânge și erau limbi de foc deasupra
Motto: \"Vinovații fără vină cer să se facă lumină!\"
Postez aici scrisoarea unui prieten, care se luptă de ani de zile cu un sistem ce nu mai iese din întuneric. Am ales momentul acesta ca o
Într-o seară, din bunăoară, era vară,...
Pe o pagină din \"Dilema veche\",...era vreme de chestionar,...și nu a unuia oarecare, ci chiar al lui Proust. Mă delectam cu răspunsurile unor celebrități
tu nu știi....m-ai pierdut!...n-ai pierdut nimic,...o rătăcire...
de azi, am început să citesc din nou ziarul în metrou și rețin, pentru toată ziua, semnul tău din zodiacul lui
El:
mă întrebam într-o zi la ce-o fi gândind Gânditorul de la Hamangia, iată că am dat peste acest motto, care se spune că-i aparține...
\"Pe când nu era azi, nici ieri, nici totdeauna, pe când
De vei veni să mă iei acasă
nu-i nevoie să bați în poartă...
eu știu că va fi El...
totul e pregătit în așteptare
pentru galbenul de miere
pe albastru...cel verde...
în ziua,...s-a întâmplat să rămân fericită pentru cât îmi mai dai, cât îmi mai iei, cât mă mai privești, cât mă mai vrei așa cum sunt, cât izvorul va fi, cât marea va cânta, cât țarmul va
Era dimineață banală dar deloc întâmplătoare...
pe Calea Griviței...așteptam...
în stație a venit 86 care duce la gară...am urcat...
pe cele două scaune alăturate...
locul unde altădată era «
Motto : « Pentru Maria, omagiul unui idealist incorigibil »...la un târg de carte, București, iunie, 1994, de la cel care a i(e)migrat din satul lui, Lisa, și care multă vreme a căutat zidul în
Plimbări de seară prin parcurile lumii, popas așezat pe o bancă cu ochii spre lac, în care sălciile pletos de frumoase își lasă rod să legene o barcă din lemn de plopi fără soț...
Din ecoul unui
Fereastra cu păreri albastre privea prin geam afară,
totul era alb nebun de nea,...era iarnă,
livada era pură și sinceră în rochia ei de mireasă.
Am anulat orice răsărit,
în mine nu mai e
Cuvintele nu ajung să îți spună
imaginea le urmează cu pasul în cântec
o undă din gândul de-aseară
coboară spre dimineața cu zâmbet din iară
...ajunge la fântâna secată de absența ta
deșertul
Azi noapte am despletit luna
și-am culcat-o pe un colț de pernă
Tot aerul se îmbrăcase-n galben
și cânta a doină...
........................
Ca un alint de pisică,
m-am prelins minușând
MG