Pe vârfuri

Mai Maria,cred ca trebuie sa te citesc de o suta de ori ca sa te invat.Scrii superb.In general nu prea ma omor cu versurile albe,dar gasesc in tine frumusetea fara seaman a cuvintelor,si imi place.Mai scrie.Am sa-mi fac o pernuta cu poiziile tale si am sa mi-o pun sub cap,atunci cand am sa vreau sa visez ingeri.

mi-a placut cum din zapada faci un tablou, cat despre rochie ai scris f frumos, paragraful acesta e deosebit.
mcm

îți asumi se pare și tu, asemenea lui Iann, rolul de poet care oficiază la marginea mării cu alură sacerdotată și imagini fabuloase coborând din stirpea înaltă a lui Saint-John Perse

un supra-timp, un timp mitologic dacă vrei, care își pune amprenta și în scriitura ta, eu citesc de fiecare dată cu plăcere genul acesta de texte, e foarte greu, aș spune chiar că îți asumi un risc, ca într-un peisaj literar ce încearcă să dizolve metaforicul să scrii în stilul acesta inocent,

e foarte greu să scrii în maniera asta, exact ca la Saint-John Perse e aici un ritm interior dar și exterior, un ritm scandabil iar asta nu e de ici de colo

mi-a părut bine să te citesc

cu bine,

elian

Ion, pe un colt de perna exista mereu o \"casa\" din vis, pe coltul meu, de la un timp, traieste un anotimp...scrie si tu ceva \"mitologic\", despre Ulise si Penelopa, despre...El si Circe...vezi tu, eu am vazut ca spui cum iti vine de bine \"mitologicul\"...

Carmen, albul este culoarea preferata a Manechinului, pe el sta rochia de mireasa....si-i vine bine, mai ales cand ii mai pui cate o pata de alb...

Danuta, (asa imi este a-ti spune, de cand te stiu cu parul impletit in codite) cu jena iti spun ca nu l-am citit pe Saint-John Perse, dar pe Iann l-am citit, marturie este citatul \"Sa prinzi Spatiul dintre clipe si sa-L plimbi prin Infinit\", e al lui Sloterius, Geamanul......si multe alte motive din tiv...l-ai vazut pe Remy?

Sa-ti spun, un cititor anonim, de aici, din Canada, citindu-ti ultima poezie, apropos de \"trupul deja obosit de atâta mine și vremea
ehei vremea asta cu șenilele ei traversându-mă
doar traversându-mă
fără zgomot\"
zicea ca, atunci cand....,daruieste-te cuiva, si-ti va fi iar dor de tine, ori tu te daruiesti cu fiecare cuvant...

multumesc voua pentru vizita. \"Pe varfuri\" s-a vrut un momolog cu tacerea, asteptam sa plece, dar a inceput sa ploua, cum umbrela nu avea,...se amana probabil pentru prima zapada...

cu bucurie la citire,
maria

Maria,inca nu a sosit ceasul.La fel ca si mine,bantuie pe O.T.V.si pe Realitatea T.V.,dar rigorile scrisului,ma impiedica sa scriu despre fiinta mea de Fat-Frumos care coboara in mitologie,pentru a se intalni cu personajele despre care ai vorbit.Am nevoie de timp,si mai mult de atat sa destainui un mic secret care poate fi cheia de intelegere a ceea ce oamenii citesc si cred ca inteleg,dar in realitate sunt tufa.Poate maine sau luni.Dar de unde stii tu de mitologie si de prietenii mei Ulise si Titide Diomede[Eu ii spun Titi Diomede,pentru ca atunci cand era mic se juca cu o masinuta si striga la fiecare trei secunde:
Ti-ti..ti-ti..si de acolo a ramas asa],de Agamemnon si de frumoasa Elena...Frumoasa Elena..As putea spune la nesfarsit povestea cetatii Troia,dar povestea mea nu seamana nici cu adevarul nici cu minciuna,atat este de adevarata,incat cei care ma asculta,cred ca mint.Si stiu foarte multe povesti.Unele dintre ele le-am scapat dion traista pe wikipedia mitologie,facandu-le viata nefericita celor de acolo,desi oamenii sunt bine intentionati si niste draguti.Cert este ca poezia ta este foarte frumoasa,si mi-ar place,-iti fac o confidenta secreta,-sa ascult poeziile pe care nu le-am auzit niciodata,ale unei poete care se numeste Silvia,si datorita careia si eu doresc sa fac o gradina ca a paradisului,in care s-o chem sa cante cu dulceata cuvintelor ei fermecate.Are o asa putere de neinchipuit,ca daca arborii sunt goi si uscati,daca florile zac lancede crucificate pe gardurile de sarma,atunci cand stihuieste,se intamplka un miracol:aerul se incalzeste,florile infloresc,iar arborii se acopera de frunze si incep sa suspine in bataia vantului.Succes pe mai departe.

va fac marturisirea completa a inspiratiei mele... cu cateva seri inainte, pe la 17:34, ma plimbam prin Cântecul Peninsulei, sub Ploile(3) de vara din toamna, pe malul marii din privirea fetitei ce zambeste ca si cum ar fi vara... si mai eram acum doi ani,...dar acum, aici e noapte si liniste, doar copacul cu vrabii se mai aude... si mai era povestea... de la Un cantec si-un latrat de caine pana….pe scara sus... interioara... exterioara... gemenele de la numarul 4, nu departe de Stradela…si am ajuns in atelier, la Casa cu iedera... si vorbeam cu tacerea intr-un monolog intre amanare si asteptare... aici l-am vazut pe Remy... asa a aparut in amintirea bretelutei, julitura...

Mi-ar placea sa fiu pirat,si sa adun toate cuvintele tale intr-un sipet fermecat,batut in arama,pe care sa scrie cu perle,un singur cuvant:poezie.Peste ani si ani,cand copii vor citi despre poeta Maria Gheorghe,sa scot acest sipet din nisipul insulei unde sunt ingropate toate povestile despre poezii,si atunci cand il voi deschide,un pescarus sa zboare spre cer,ducand cuvintele tale.\"Oare am spus eu asa ceva\"?-sa te intrebi tu mirata,dar raspunsul nu il vei auzi,pentru ca langa tine nu este decat marea care fosneste.