între da și nu
omul nu știe mereu mereu ce o sӑ-i treacӑ prin stare în momentul urmӑtor... o amintire de neuitat sau una despre care nici el nu crede c-ar fi existat... existӑ
MGMaria Gheorghecasa de pe urmă
dimineața de azi s-a trezit c-un ultim dor... o streașină picurând o lacrimă un condei și-o călimară cu cerneală jumătate inegală o potecuță coborâtoare în satul de unde a plecat la
MGMaria Gheorgheîntre semnele tale
rătăcesc în sloterisme zelkanând vise și flori, iar pe cea mai strâmtă cale nimeresc în uneori… și, din lunga amintire cu a fi și a nu fi, tu mă duci într-o poveste cu a ști și a iubi… dai cu
MGMaria GheorgheÎți aduci aminte?
Dintr-o sămânță? Răsărise mac atunci... (și era ca o părere), și ca șoaptele din lunci... Tu ziceai, (și eu crezusem), că te strânge Infinitul. Acum știu că întâmplarea joacă șah cu nesfârșitul. Și
MGMaria Gheorghe