Pe un colț de pernă

Azi noapte am despletit luna și-am culcat-o pe un colț de pernă Tot aerul se îmbrăcase-n galben și cânta a doină... ........................ Ca un alint de pisică, m-am prelins minușând lângă ea... să iau puțin mister, un gând, să-i dau o stea... S-a prefăcut că nu mă simte, eu am văzut-o, tot clipea din petele-i strânse vis în vârf de-abis... Respirația-i caldă îmi simțea mirarea, se uita și ea, nu-i venea să creadă... pe cerul din fereastra mea, pe furiș, dispăruse culoarea S-a întors tandră cu fața la mine, mirosea a poveste de tei într-o oglindă... Am închis ochii să nu o văd ce-mi spune, eu așteptam să cante... Să fi fost vis sau doar aievea, întrebare n-a fost, încă tăcea i-am auzit din zâmbet moale : ...eu nu mă mai văd de la umbra ta... P.S. A fost o noapte albă cu lună despletită pe un colț de pernă...