Maria Gheorghe

E deja trecut de trei sferturi și un pic. Din cauza lui, totu-i albastru. Ca și peștele albastru, de la arteziana lui Romulus și Remus din Peninsulă, făcut cu pietricele roșii. Când urc în metrou,

Când ai văzut că te aud, ai cântat ca o șoaptă din dor și m-ai adormit. Un uriaș cu o literă amică tot cară ca pe o povară, o algă. A zecea furnică și a unsprezecea poartă spre casă o frunză

De câtva timp urc în același vagon, s-o iau dimineața din loc. Pe vagon e scris cu roșu un număr. Să fie o dată, o serie?! E din cifre arabe și romane... N-o rețin, dar o recunosc de fiecare dată

Oglinda cerului e zidită cu un cearceaf alb... În jur, doar ca o părere, aud murmure într-o limbă necunoscută... Se opresc. Privesc roată. Manechine în halate albe se sfătuiesc... totul mi-e

Motto : mi-ai semănat în suflet gând și-a răsărit un drum... \"gândurerile tale ce se plimbă cu ale mele\" La 21:15, din București... deci, călătoresc șapte ore în noapte și ajung mai

Fata cu scrisori în păr își acordă vioara dintr-o atingere de arcuș pe corzile pictorului care locuiește vis-à-vis de mare.................. Tu ce mai faci, părere? Mai trec din ieri în iară

Cobor cu o stație înainte de intersecția mare în care-mi pierd sau îmi adun gânduri de câte ori mă întorc acasă. La Sauvé coboară multă lume... in locuri diferite din Montréal, Sauvé e stație de

Tot îmi zici să dorm lângă pietre și, pentru că nu-ți plac \"de ce?\"-urile, îți raspund: ca să le fur din vis? Azi cobor cărarea la parcul pentru joacă... mame, copii, băț și câini. De data

Am pierdut cărarea, dar marea a rămas în mine... Iubitul meu, de când ne știm, de când ne scriem, de când am schimbat pasul să pășim amândoi cu dreptul, de când.... ai aflat că nu sunt făcută

Azi, toată ziua am căutat o bucurie și n-am avut alt drum decât serpentine spre Omul de zăpadă. Când am dat de el, îi ieșeau aburi prin pori de albastru-ciel. Am primit o pagină întreagă de

Mă scol. Ceasul încă n-a dat alarma unei zile perfecte... ......... ...................... ................................... ..... .................... .. (să pun de cafea... două cești,

Nici nu mai știu dacă ți-am spus: lui Léonie îi plăcea mult să primească scrisori, dar nu primea decât de la rezidența unde-și instalase trotuarul ei de condiție umană, de sărbătorile de Crăciun și

Cred că o să-mi pierd mințile, că tot sunt rătăcite. Sunt orbul care sculptez atingerea cuvintelor ca apoi să fac portretul colorând sculptura. Cu dilema asta ne-am cunoscut. Au mai fost câteva

Te-ai pregătit? Ești acasă? Vin cu plugușorul pe scara ta. Știu că ești acasă. Þi-am promis că vin să terminăm pânza \"Femeie cu papagal\". Mi-a scris Alexis. Ce să cred din ce zice? Dragă m, cred că

Îl știu cât e de exigent. Profesorul i-a ajutat lăsându-i cu toate cărțile pe masă și cu multe antrenamente de expirație și inspirație. Tema fusese una pentru toată lumea: scrieți ce vreți, voi

Scrie ceva cu Acum și Altădată... Ning, ning de două zile, să se-adune mult alb în poveste... Ning senin, să mă înhami la vise de Crăciun, să troienim, să colindăm și să-nfiem cuvinte calde și

Dintr-o sămânță? Răsărise mac atunci... (și era ca o părere), și ca șoaptele din lunci... Tu ziceai, (și eu crezusem), că te strânge Infinitul. Acum știu că întâmplarea joacă șah cu nesfârșitul. Și

Ninge ca un paradox de frumos. Când nu te voi mai iubi, mă voi îndrăgosti iară de tine. Nu pot să mă ridic... Atunci, mieii îmi lingeau din palmă sare de mare topită de ultima scrisoare, găsită de

...sunt tristă pe la încheieturi pe acolo… pe unde… îmi deschizi cămașa nopții cu vorbele tale… din palmă mieii îmi ling sare de mare topită pe zapadă de la ultima ta scrisoare… m-aduni de printre

Motto : Paradoxul meu se plimbă pribegind prin Infinit... tu ai adunat sămânța care l-a născut pe Yvves... (Scrisori, Cântecul peninsulei) Sunt invitată la niște prieteni, unde e multă lume

Motto: Þi-aș povesti din Voiajul tău, dar am învățat de la tine să aștept... (Ascultări așteptate) Azi m-am plimbat vreo doi km pe traversele de cale ferată, care trece cu zeci de km prin oraș. Ca

Motto : Ai fost pe dig atunci când el striga, salvamaria! Ai râs și-ai spus: acesta va fi numele tău. Apoi, la piramidă, ai aflat că-n fiecare femeie sălășluiește o eva-maria sau o anna-maria, tu

Eram, de acum, în atelier. Visul era atât de viu. Totul se repeta:..................... fereastra în spatele șevaletului, oala aceea de lut plină cu pensule și o lingură de lemn care cântă în