Monolog în doi

Azi, toată ziua am căutat o bucurie și n-am avut alt drum decât serpentine spre Omul de zăpadă. Când am dat de el, îi ieșeau aburi prin pori de albastru-ciel. Am primit o pagină întreagă de nelămuriri. Iată că bucuria mea în seara aceasta e să mă împac un pic cu Omul de zăpadă și s-o împac și pe ea...... am mijloace, am forță, am puterea, am încrederea care să mă facă să pornesc și să continui?... ce ‘or să mă întrebe?... nu vreau să am răspunsuri pregătite, vreau să dorm bine, fără memorie..................... am doar o piatră, ce poartă în ea sufletul plajei, și cântul scoicii, și ecoul digului...... și lumina farului.........și vorbele Bătrânului... Ce mă vor întreba? Până unde să merg cu mărturisirea? Ce fac după ce câștig? Voi rămâne singur cu promisiunile pe care le-am făcut? Nu știu, mai e și mâine o zi, să dorm în astă noapte așa cum am visat să dorm în brațele tale..... fără grijă... fără gând, fără.......... doar......... să ajung în vis la cascadă..... visele mele se împlinesc... totu-i să visez frumos și trainic, fără îndoieli.........................................