Lecția de geografie

Cand am vazut sa reintroduci in text bosimanul si eschimosul, m-am pregatit sa prind marea surpriza, stiam ca va tasni de undeva. ca va tasni ca un cangur din padurea tropicala - risc comparatia asta de dragul textului. si asa a fost, finalul este el insusi o contradictie in raport cu suma contradictiilor anterioare, anulandu-le.
e un poem superb, dezinvolt si inedit prin idee.
n-am ce face si-mi spun in sinea mea ca Suciu e poet, indiferent unde l-ar duce autobuzul.

un poem care se revarsa peste lume,reuneste fire invizibile cu geografia fizica si spirituala a globului terestru ,cu lumea întreaga
idee simpatica,originala si plina de dezinvoltura
imagini inedite,o tehnica a autopersiflarii bine distribuita pe ecranul unor sentimente pasionale între doua fiinte carora nici universul nu le mai ajunge pentru a-si aseza sentimentele
totul este \"feu et flamme\" de când lumea ,noutatea este de a inventa ori reaseza cuvintele \"în haine noi\",ceea ce poetul reuseste cu brio
banuiesc ca adrian suciu nu are nevoie de stele pentru a fi sigur de talentul sau ,dar ma încumet ,alaturi de adriana sa îi acord si eu una \"duminicala\"

chiar reușit textul acesta, cu piruete școlărești care ascund tandru o gravitate amară
țâșnește jucăuș și curge cu generozitate blândă
stă alb ca un iglu înălțat în curtea casei pentru joaca musafirilor
semnele de exclamare, ah, atât de urâtele și asurzitoarele semne de exclamare, nu strică povestea și nu dăunează, nu strepezesc dinții

zaharicale luxuriante și rafinate, retorică fără fasoane pompieristice, textul ăsta are o aromă a lui

e ca o plimbare cu bărcuța de hârtie prin porturi și tot felul de orașe imaginate de doamne și domnițe eterate sau de domnișori și domni înjobenați și pupători de mănuși parfumate



ai ieșit puțin din capcana textelor cu poet pe soclu explicând adevărul, parcă ești mai uman aici

servus