Poezie
Cei care plîng înăuntru
1 min lectură·
Mediu
Stăm cîte doi, cîte trei, la o masă neagră.
La ușă bat cu furie cei care vor să ne plîngă. Se mai
ridică unul, ca dintr-o viață îndepărtată și
scrie pe ușă cu degetul proaspăt retezat:
Nu știți voi că aceia care plîng înăuntru se cunosc
între ei, chiar dacă se văd puțin sau deloc? Și
întindem mese și risipim pe ele fotografiile alor noștri.
Ies copii desperecheați din poze. Ies două păsări
care umplu încăperea. Ies mamele noastre strălucind
ca un șir de sori dar nu orbim cît să nu vedem
noaptea.
01014262
0
e umbra unui poet care se ridică să umble
încotro? încotro atâta vreme cât dincolo de răsărit se află în adormire pasărea
cam așa se întâmplă viețuind în poezia fratelui nostru adrian suciu un mare poet al acestui cuvând rotitor care naște distanțe
cei care plâng înăuntru este - strigătul pe care maica îl trece dincolo
nu cumva să ne doară
să ne piardă
să ne uite
adrian suciu este un mare poet român contemporan
dacă pe ulița satului meu ar veni într-o dimineață Domnul să mă întrebe unde locuiește poetul atunci eu fără tăgadă fără încetinire de sprânceană imediat i-aș spune
Doamne
poetul locuiește
în tine
Bravo drgaă frate Adrian Suciu
și încap aici multe dintre poemele pe care le semnezi ca să le putem trăi și noi
muritori