Roman Natasa

Doar azi Vocea mea tace Undeva dincolo de mine o aud O ating și cad în înălțimi ascuțite Am nevoie De toate bucățile mele care aparțin lumii Doar lebede într-o deltă de idei calde Pe care

Am o amintire cu tine pe care Nu am trăit-o niciodată. Arde, rupe și sfâșie ultimele cuvinte posibile. Ultimul ieri freamătă de parcă Sunt un animal care stă la pândă Înainte de a fi

Te vreau În toate felurile în care nu te voi avea vreodată Și asta doare În viața asta și în viața viitoare Pentru că tot ce îmi vine în minte E drogul care ești tu Deși nu am prizat

De lumea de apoi mă despart doar niște tufișuri care zvâcnesc a viață Drumul ăsta drept Tăiat în două existențe Devine o ușă de argint deschisa pe partea dreaptă Până nu mai rămâne nimic

Ar trebui să ne iertăm Pentru toate lucrurile pe care nu le vom face în viața asta Nu vom planta pomi și nu vom concepe copii Pe care să îi învățăm Să se aleagă pe ei Poate în viața

Ți se dezlipește sufletul de piele ca O bătaie de aripi sacadată De câte ori te ierți pentru ultima oară Tu ai gustul tuturor lucrurilor viitoare Imposibil de uitat în viața asta și în cele

Credit Un om de ținut sub piele Ca un tren întârziat Nimic de iertat sau de ținut în brațe Așa se pleacă și se iartă Acel incredibil de prezent care rămâne Nu știu unde și pentru cine

Oamenii nu pierd nimic Niciodată Nici măcar atunci când se gândesc La toate lucrurile pe care nu le-au spus Și nu le-au făcut. No happy-end stories ar trebui să fie scris Pe cartea aceea pe

Ca o moarte a tuturor prejudecăților înfipte în carne și în minte Așa-mi ești Niciodată aproape niciodată departe Cineva scrie un poem despre mine și altcineva număra toate adevărurile care nu

Þara în care trăiește inima mea e îmbrăcată în ii lungi, albe Ale fecioarelor care își ascund prima iubire în oase. Oamenii sădesc în glie visurile cu gust de scorțișoară Și tot ce e pur

Sunt 30 de ani de când mă întâlnesc cu ea În fiecare zi Ea mă așteaptă Eu o privesc Cum în buzunarul drept își poartă ceasul Și agenda personalizată Negrul ochilor ei aduce-a frig și gol Un

Oamenii pe care nu i-am iubit la timp Au rămas în paginile astea albe Nimeni nu se naște de două ori, eu asta am citit în ochii tăi și mi-e teamă Atât de teamă De lucrurile neterminate de parcă

În primul rând toate se văd mai bine Oasele sunt mai grele Și drama lapidării arde Ca prima cădere în păcat Mai aproape de toate cele complicate De riscuri de toate plecările tale

În poemul acesta sunt mică și am genunchii strânși la piept Nimicul rotund Nimicul pe care nu-l aștept când mă deschid E un abur care se plimbă iarna Se strecoară pe gaura cheii și ți se

Ca-ntr-o vitrină din Amsterdam îmi descoperi Câte-un genunchi, umăr, sân în paginile albe În literele care mângâie ochii mi-ai citi parfumul de femeie (acela pe care nu-l vei uita, parcă așa-mi

Genunchii mi s-au vindecat de tine ca de o boală Care-ți lasă cearcăne în inimă Și-n buzunarul drept noi avem gust de fân Așa începe capitolul scris în venele mele fierbinți De când nu mai avem

La început i-am uitat glasul și zăpezile-ascuțite Îmi strângeau degetele roșii pe claviatură (De câte ori învie cineva în noi?) Firmiturile au gust de întrebări rotunde care se bifurcă în

Ziua asta îmi amintește de ruleta rusească Niște litere mici se întind pe foaia albă Și îmi desenează numele de parcă destinul ar fi proiectat pe retina mea Întrebările-mi sunt niște

Bărbate Am două bilete dus Până dincolo de moarte 42 de grame în care port diminețile noastre în brațe calde, prelungi Am atâta gând de tine Ceva Se frânge-n mine ca-n

Sunt cea mai frumoasă femeie din viața ta brațele-mi curg Și miros a primăvară Nu mă întâmpla doar azi în tăcerea dreaptă Începe dorul să-ți împletească gândurile În coșuri de cireș dulce Și

Plouă-mă a noapte Și dor de noi Fluturi albaștri În zbor de de cuvinte Ascunde-mă în tine Până la punct – Singurul punct –

Fiecare dimineață a lumii îmi naște Copii albi Poemul acela nesfârșit despre cine sunt Brațele acelea calde cu care mă îmbrac în visul cu tine Dimineața aș putea alerga

Mut e Dumnezeu în fața ta Femeie îngerii ăștia se contopesc a lumină lumina dintâi carnea din carnea vieții naști Femeie supuși sunt cei zămisliți din ochii și buzele tale