Nimeni nu se naște de două ori

Oamenii pe care nu i-am iubit la timp

Au rămas în paginile astea albe

Nimeni nu se naște de două ori, eu asta am citit în ochii tăi și mi-e teamă

Atât de teamă

De lucrurile neterminate de parcă moartea mi-ar secționa fruntea în bucăți mărunte, ascuțite

Aș vrea să îmi spui ce gust am pe buzele tale și să iti păstrez cuvintele la sân

Am să uit ce este frigul

De câte ori ma întâlnesc cu noi

în poemele mele