Poezie

Nimicuri

1 min lectură·25 august 2016

Mediu

În poemul acesta sunt mică și am genunchii strânși la piept

Nimicul rotund

Nimicul pe care nu-l aștept când mă deschid

E un abur care se plimbă iarna

Se strecoară pe gaura cheii și ți se strâmbă ca un copil răsfățat

(știi tu zâmbetul acela pe care mi-l întorci dând din gene)

Nimicul meu

Găsește o turtă pregătită să se rupă

Pe pagina albă fiecare rând e un nimic mai lung

Un ecou blând, dulce – amar pe care-l beau dimineața în loc de cafea

Sunt mai slabă de când port în buzunare nimicuri

Scriu cu nimicuri poeme –femei pentru ochii lor

Care mă respiră și mă îmbracă de toate câte vor fi

Eu sunt femeia care te ascunde în fiecare nimic al ei

002.407

Roman Natasa. “Nimicuri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/roman-natasa/poezie/14095851/nimicuri

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.