eu când mă fac mare vreau să fiu aom

e faină poezia ta, Dana, cuceritoare. Starea de aom e dată de modelarea realității în suflet, acea deschidere a ușii de basm în care iubirea săvârșește minunea de a reține prezența celui întrevăzut printre gene: înnoadă trenuri, mănâncă șine... sunt aici alăturate două vederi, o vedere a ochilor frumoși și o vedere prin golurile ce se umplu de ceva vâscos și greu dar frumos... frumusețea e constanta chipului-om ce trece alternativ prin stări de golire și umplere...

coerență în ce privește paralelismul \"eu care se vede cum este - eu care se vede cum vrea să devină\". un paralelism care poate fi depășit tocmai prin justa așezare în fața lucrurilor, prin afirmativul acesta ca un culcuș al poemului.
de aceea cred că pot fi desprinse șinele trenului. de aceea strofa respectivă, chiar dacă îl introduce pe \"tine\", mi-a plăcut mult.
are un serios fraged, ca atunci când un copil tace pentru că îi e teamaă că a înțeles.

dana, foarte frumoasa ideea, plina de substanta... Aom, om, maturizare, neofitul incercand sa anticipeze etapele initierii, ai reusit sa le amesteci in creuzetul tau si ce a iesit e foarte bun!

felicitari, am citit cu mare placere o poezie care pulseaza de viata, o poezie plina de forta!!!

cu drag

petre

Interesant dana, in ebraica aom cum spui tu insemna OMUL.:) adica omul, articulat.

Medeea,
multumesc pentru smenuletul ala micut si galben, dar si mai mult multumesc pt starea de bine pe care mi-ai transmis+o. E bine atunci cand versurile mele ajung la inima, si nu neaparat la creier.

Florin,
frumusetea, desi trecatoare, e uneori f importanta.

Mădălina,
e bine să fie fraged?:)

Andrei Petre,
că eu așa te știu, drept Andrei:), îți mulțumesc. A fi aom, e ceva asemănător cu a fi om, dar foarte diferit. Înțelegi ce vreau să spun?

Luana,
știu, dar nu asta a fost ideea când am scris. Mi-a mai spus cineva asta. Mulțumesc.

finuta si adanca poezia. poate iesirea din ea trebuia sa fie putin mai nervoasa, asa cum iti iese tie cateodata

niciodată nu fac ceva complet bine

dacă excludem treaba cu trenurile și \"prea\"-ul de la ornamentul de brad poemul e plat și suferă de izmenitate poetică.
în rest, numai bine.

Poezia îmi place cu micile chestiuni pe care i le-am spus autoarei pe messengerm, detalii care țin de anumite formulări.
După cum am spus într-un comentariu, se simte evoluția autoarei, renunțarea la formulările pretențioase și prețiozități.
Referitor la poezie are o simplitate a stărilor, exprimate concis, construcția poeziei fiind una simplă, fără brizz-brizuri.
Începe direct ideea pe careo urmărește atent, imaginile create fiind unele reușite. Sunt imagini cotidiene, dar care au simbolistica lor, bine subliniate și gestionate.
Există o antiteză bine construită.
Mi-a plăcut acel traseu al zilei, de la o dorință oarecum arhaică (pentru că mă gândesc la copilul-universal), care apoi începe să crească-creșterea fiind una a emoțională. Apare ceva din expresionism, suprarealism...îmi place construcția.
Trenurile sunt mereu cauzale, ele întotdeauna sunt simbolul alegerilor, făcute în ultimul moment.
Ultima strofă este o revenire asupra incipitului, care închide ciclul acesta al transformărilor.

în concluzie este o poezie bună, care transmite ceva cititorului, deci Dana Mușat a evoluat literar. Felicitări.

Toate cele bune, sister :)))

Lasa ca izmenele tin de cald:))

băbuța dana mușat mai are încă ași în mânecă

Nu am urmărit incadrarea anumitor elemente la suprarealism sau expresionism, dar este bine de evidențiat asta.

Cât despre evoluția mea, ea a fost întotdeauna, doar că uneori e prea modestă. :)

Mulțumesc.

Dana, eu când o să fiu mare aș vrea să fiu extraom, dar cum știu că e imposibil mă mulțumesc și cu ceva mai puțin.
Poezia curge ok, dar cred că ar trebui să îi dai mai multă viață, nu să o direcționezi către țintirim.
E doar o părere neavizată. Nu mă băga în seamă!
Saltul tău e absolut impresionant la o vârsta atât de înaintată:)
Băbuțele scriu beton...

Ai inceput cu ceva mic si ai ajuns la ceva mare si interesant.Felicitari!

Mă plec cu credința că vei continua să scrii tot atât de interesant, alergăndu-ți ideile în versuri și așezându-le apoi întru odihna binemeritată. Început expresionist, vis evident, uman. Strânge în suflet frumusețile și scrijeleștele apoi în pagină.
Succes, 31.03.2007

Alin,
chiar te așteptam cu critica:)

Anca,
mulțumesc. Ce ar fi să mai treci?

Lucian,
frumos nume mai ai, dar și mai frumos știi să vorbești.

Poezia ta îmi place, e destul de bine construită. Ți-ai exprimat bine punctul de vedere.
Totuși, de ce aom? Aș interpreta această particulă \"a\" încercând să creeze antonimul lui \"om\". După mine, acest antonim se referă la o ființă care nu are, fie sentimente, fie rațiune. Cred că oricare din aceste variante de aom e de regretat. Eu aș rămâne în continuare om, e o experiență plină de aventuri.

aom
acest cuvant vine de departe si de demult.este foarte frumos si cuprinde multe.acum,la maturitate cred ca tuturor ne-ar fi placut sa devenim aom.reiese foarte bine sinceritatea,puritatea,dreptatea,bunatatea,altruismul.parca as da timpul inapoi.eu cred ca ai tradus foarte bine reflectiile despre viata a multora dintre noi.excelent.felicitari.

pentru acel \"A\" OM. În fine... păreri și păreri. Nimic spectaculos nu am văzut a se desprinde din poezie dar repet este doar simpla mea părere.