Proză

Catedrala luminilor

2 min lectură·24 septembrie 2005

Mediu

Soarele străpunge norii, despărțindu-i ĩn bucăti diforme, Paloarea luminii difuze ĩmi luminează o amintire Prefăcută ĩn scrum… Grădina cu flori uscate – catedrala ĩn care ne-am unit - A ĩnceput să ĩnverzească, deși e toamnă Și ninge cu liliaci presați… Ĩmi desfac aripile ciopârțite ĩn dansul aerului Uitând de gravitație, furând câte o stea. Ĩmi plouă chipul… Seara ĩsi lăsa greutatea ĩn dansul morbid al corbilor din cimitirul tău. Eram acolo, te priveam cum, cu ochii ĩnchiși, depuneai jurăminte, sub pietre funerare. Paloarea ta cadaverica nu mă ĩnspăimânta, ci mă umplea de iubire. Vreau să ĩmi ating sufletul cu degetele ĩnnodate, dar am oasele prea scurte și nu ajung. Mă atingi tu…vai, cât de dulce e desfătarea Iluziei. Voi, muritori ĩnfloriți, credeți că Noi nu putem iubi? Credeți că un vampir nu se va putea ĩndrăgosti nciodată? Ĩncet, tot mai rar și mai apăsat ĩmi săruți pleoapele ĩnnegrite. Pielea ta rece cât de fierbinte ĩmi pare acum! Ĩn infinitatea căzută a clipei, desfătarea degetelor tale pe corzile mele vocale tresare, mă face să cred că ĩncă mai pot cânta aceeași melodie tristă de ĩnmormântare, pe care ți-am fredonat-o Atunci. Mă așezi cuminte pe covorul de frunze galbene, acoperindu-mă cu mantia ta roasă ĩn colț. Cu grijă, ĩmi aranjezi părul, ĩmi umezești buzele ĩntr-un sărut cu miros de tămâie. Cât de frumos e cerul când știi că el va fi acoperit cu fum următoarea zi și nu-l vei mai vedea! Dar el dispare sub chipul tău blând, radiind de fericire. Da, aici sunt, nu fug, nu te strâng, nu țip, nu o să ĩncerc să te ucid. Din buzunar scoți cadoul de ziua mea: o mică lumânare, ultima de pe Pământul nostru, colorată ĩn nuanțe de verde și albastru. O aprinzi suflând ĩn ea. Seara devenea deja noapte, luna ĩși făcuse lăcaș pe cerul umbrit, iar noi, cu gândurile care dansau și tăcerile aspre dintre gene, ne atingeam piatra funerară unul altuia. Ĩnvechită de timp, lumânarea ĩncă mai e aprinsă la marginea cavoului meu…

0135660

Despre aceasta lucrare

Autor: Dana Mușat
Tip: Proză
Cuvinte: 333
Citire: 2 min
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Dana Mușat. “Catedrala luminilor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dana-musat/proza/142347/catedrala-luminilor

Comentarii (13)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

EL Ela Victoria Luca✓24 sept. 2005

La început, citind versurile, m-a înfiorat imaginea ca ruptă dintr-un film. Citind și fragmentul de proză, descrierea iubirii vampirice pe lespezi de catedrală și frunze îngălbenite, m-am încruntat ușor și am simțit nevoia să aprind o candelă. Pe pământ avem de toate.
Plimbă-te ușor pe text, mai adaugă o literă, pe la suflet, mai un î, ă, ș. Și apoi, șșșșșșș, să nu trezim vampirii.

Am trecut în fugă, fiindcă nu am mai trecut demult. Și doream să văd ce se mai transformă în scrieri. Revin.

Ela

DM Dana Mușat✓24 sept. 2005

Ela, iti multumesc din SUFLET:) pt trecere si comentariu, am corectat, sunt neatenta.
te mai astept.
drag, Dana

SG serban georgescu✓24 sept. 2005

\"Voi, muritori ĩnfloriți, credeți cǎ Noi nu putem iubi? Credeți cǎ un vampir nu se va putea ĩndrǎgosti nciodatǎ?\"

Iata cum ceea ce pare ca traieste este de fapt mort, iar ceea ce pare mort traieste si arde de dor si de dragoste.

Ma uit in jur, in jurul meu, la lumea in care \"traim\" si imi dau seama ca asa este.

Danutza, welcome back!

\"back to life,
back to reality\"

era un cantec parca, nu?

am remarcat Noi cu N mare

impresionant

DM Dana Mușat✓24 sept. 2005

Serban, multumesc de citire, da, Noi, e cu N mare:)
Te mai astept, tare mult ma bucur cand vad ca va place ceea ce incerc eu sa scriu.
Multumiri.
drag, Danutza

DF Dumitriu Florin-Constantin✓25 sept. 2005

Am simțit lipsa vampiroaicei. Bine ai revenit în sînul agonicilor Dana. Nu cunosc cauza pentru care ai luat atîtea absențe nemotivate aici dar azi s-a mai umplut un gol. Nu te-ai dezis nici de această dată. Morții deja dănțuiesc de plăcerea lecturării! Ce să mai spunem de vii...:) Mulțumesc! Drag FLORR!

DM Dana Mușat✓25 sept. 2005

Dragul meu Florr, iti multumesc pentru trecerea constanta pe la textele mele. Mortii danseaza in parul meu oricum. Vii ma cam zgarie, caci sunt pe piele:)
te mai astept.

Distincție acordată

VT Virgil Titarenco✓25 sept. 2005

cred că textul merită încurajat. chiar dacă eu nu mă dau în vînt după morbid sau glumițele astea cu vampiri, dar textul vorbeste despre ceva talent. mai ales în zona imageriei și a picturalului. îmi place relația dintre sentimente și culoarea lucrurilor.

LB Laurentiu Babi✓2 oct. 2005

Imi place textul ăsta deși, sincer, starea pe care mi-o transmite e brrr. E frumos. Promit că-ți voi \"răscoli\" pagina. Cât de des.
Laur

DB Diana B✓25 sept. 2005

textul tau imi aminteste de o seara petrecuta in cimitir. ciudat... ma astepta sa fie un text cu o oarecare tenta de teribilism... dar nu. chiar e \"deep\". :) imi place, o sa mai \"ancorez\" pe paginile tale.

DM Dana Mușat✓25 sept. 2005

Virgil, permite-mi sa-ti spun ca am ramas putin socata cand am vazut o steluta(prima), dar mai ales ca venea de la tine. Iti multumesc! Cat despre vampiri, normal ca sunt doar niste roade ale imaginatiei mele(dar ei dateaza mai demult), m-am jucat si eu putin.
Laur, daca senzatia de \"brr\" nu-ti place, eu zic sa nu mai treci pe la mine ca aproape toate textele sunt si vor fi asa:). Ma bucur ca ti-a placut si tie.
Diana, exact de teribilism fug, ma bucur ca nu am cazut in partea aia. iti multumesc si tie si te mai astept.

D Dexteria✓2 oct. 2005

Nu stiu de unde acel \"brrr\" de natura morbida pe care il resimtiti la cititirea acestui text. Singurul \"brr\" pe care il simt eu este acela rezultat dintr-o brrriala prozaica banala. Daca vreau sa aflu despre iubirea vampiroilor iau un Annie Rice si imi trece.
\" Seara ĩsi lǎsa greutatea ĩn dansul morbid al corbilor din cimitirul tǎu\", \"Paloarea ta cadaverica\", \"Pielea ta rece cât de fierbinte ĩmi pare acum!\" sau \"sǎrut cu miros de tǎmâie\". No, eu stiu ca acum fierbintele si recele trebuie sa danseze pe acelasi ritm morbid, cu spectatori innegriti de manie, croncanind vrute si nevrute, dar vad ca toti se abtin sa si stranute. Recunosc, sunt alergic la tamaie si mai ales la clisee, la chitaieli conventionale piperate putin cu ceva fum si sentimente, din care rasare surprinzator o \"deep\"-ness sterila. Iertati-ma s-ar putea sa fii gresit ochelarii, dar mi s-a derulat in cap o monstra de hollywood nefinisat...Parerea mea despre acest text este ca putea foarte bine sa fie scris de o fata de clasa a 8-a care -a fost ciupita de un teribilism precoce si a dat iama in visele cu demoni si frumoase adormite care-l asteapta virgine si inocente pe Meghido...aaa, iar in loc de lumanare, cred ca merge mai bine un reflector si un microfon deasupra.

D Dexteria✓29 sept. 2005

DM Dana Mușat✓8 oct. 2005

Andrei,

iarta-mi raspunsul intarziat, dar nu prea am mai avut net.

sa vb despre text...ideea vampirilor este una simbolica, nu trebuie sa iei cuvantul cu sensul lui propriu. De fapt, tot textul asta sta la baza unei filosofii. O pustoaica de clasa a VIII-a nu ar fi scris asa ceva, te asigur.
Cat despre stilul meu, e clar ca nu iti place, inteleg, dar asta nu inseamna ca nu poate exista. Si Bacovia a fost luat drept teribilist cand a inceput sa scrie. si ce? pana la urma a ajuns unde a ajuns. evident ca eu nu ma compar cu el, dar ideea e aceeasi.
Sunt sigura ca nu e chiar asa de bun, dar daca ai patrunde putin in intimitatea lui, ti-ai da seama ca el(textul) reprezinta mult mai mult decat ceea ce pare la o simpla citire.
cat despre ideea ta cu reflectorul ar fi fost foarte buna pentru un postmodernist, dar eu nu suport categoria asta de scriitori. Tocmai pt k sufera de teribilism. Se cred cei mai tari si profaneaza ideea de text liric. ma rog, sa nu intram in discutii patetice. Oricum, nu toti sunt la fel.

Multumesc pentru critica, te mai astept:)