dar viața?

dar viața?
aerul ei tras în piept cu poftă și visele fără noimă,
atingerea moale cu miros de lapte,
glasul mic din piept și mai mic.

viața
aici
nu mai e.

a fugit pe undeva prin cotloanele întunecate ale minții mele,
acolo unde numai amintirile vechi acoperite de timp mai stau.
s-a ascuns între suspine,
lacrimi,
foc și neputință.

viața
aici
s-a dus.

a luat cu ea orice speranță,
păturile pufoase și nasturii colorați,
ochii cărora nici nu am apucat să le văd culoarea,
urechile spre care doar un cântec am apucat să cânt.

viața
așa cum e ea
s-a stins.

și după ce lipsa a luat locul ei,
mi-au rămas doar goluri
acolo unde amntiri ar fi trebuit să se nască,
acolo unde râsete ar fi trebuit să stea,
acolo unde plâns mic și îmbrățișări multe ar fi trebuit să fie.

viața mică
pe care o iubesc și așa:
în lipsă




pentru Ana