Poezie
Poem psihedelic
1 min lectură·
Mediu
Deschid scrinul vechi al bunicii
scot din portfard un ruj expirat
și desenez apăsat un graffiti obscen
pentru fiecare zi nememorabilă
în cel mai obscur loc de pe abdomen.
Pe umărul stâng tatuat un tramvai comunist
se pierde scrâșnind reumatic în ceață -
ridic privirea spre cer din Nirvana deschisă
cu un surâs cât o gaură de Magnum 38
Kurt Cobain mă invită la veșnica viață.
Închid ochii și trag -
un graffitti de vată de zahăr.
032711
0

se pierde scrâșnind reumatic în ceață
Dacă îmi permiteți îi voi zice tramvaiul care a cuvântat la plenară.
Scrâșnitul care seamănă a umăr dar sună a șine este expresiv, cine are urechi să-și imagineze măcar...
Apoi Nirvana, Kurt și Magnum sincer nu e nimic poetic, nici măcar simbolic, mai ales pentru spațiul nostru nu exprimă mare lucru...
Derivă, dezolare, dar nu înțeleg ce e psihedelic aici...
Spor!