Poezie
circum volare
1 min lectură·
Mediu
trasez cu compasul un cerc perfect
mă așez în centru și privesc împrejur
cu aceeași uimire cu care un papagal se privește
în oglinda rotundă din colivie
cu același sentiment de imponderabilitate
pe care îl are un copil când se dă peste cap în leagăn
la distanță egală între cer și pământ
viața îmi este la fel de aproape ca moartea
niciuna nu-mi aparține
doi martori muți
ai unei existențe ce urlă pe coridorul cu o singură ieșire
mă scutur de gânduri ca un pom de frunze uscate toamna
vechile certitudini nu-mi mai sunt de niciun folos
niciodată n-am văzut lumea dintr-o perspectivă
atât de plenară și echidistantă
pivotez
capul meu un Argus cu o mie de ochi miopi
de pe marginea cercului fiecare punct mă privește
cu același sentiment de libertate iminentă
uimit de posibilitatea unei viziuni atât de deschise
fiecare centrul unui cerc perfect
055
0
CS
