Poezie
Dumnezeu iubește ploaia
1 min lectură·
Mediu
Uneori, duminica
mă simt ca o umbrelă
părăsită la intrarea în deșert
prin fața ochilor se perindă tot mai rapid
afișele filmelor nevăzute
caruselul tuturor viselor lăsate pe altă dată
în copilărie așteptam ploaia ca pe cincizecime
să merg la cinematograful din cartier
cu scaune rupte, miros de tutun ieftin
și podele acoperite de semințe
de bostan sau de floare
cupluri anonime se sărutau pe întuneric
bunici suferinzi întorceau fețele la perete
- sexul și dragostea nu-s pentru pensionarii săraci -
pe ecran rula Ion Blestemul Iubirii
sau Dumnezeu a făcut femeia
cu ochii în lacrimi
țigăncile tinere ieșeau despletite din sală
cântând Avaramu și visând la iubirea
unui prinț vagabond cu mustață a la Raj Kapoor
în vacanță reveneam
să urmăresc filmele favorite
de la două la patru Singur pe lume
de la patru la șase Marile speranțe
de la șase la opt Iubire fără soare
de opt la zece Moartea vine călare
duminica era doar matineu
de la 10 la 12
Dumnezeu iubește ploaia
031891
0
RR